Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Poetul și obuzul

Zoom Poetul și obuzul

La o bătaie de pușcă de liniile germane, cu un ceas înainte să dispară într-un bombardament de artilerie, poetul Constantin T. Stoika, în vîrstă de 24 de ani, îi scrie mamei sale cu calmul pe care îl arată scriitorii înainte să-și ucidă personajele: “Iubită mamă, tu nu fi îngrijorată… Voi rămîne aici, lîngă tunuri și mitraliere și poezia și arta pentru care mi-am sacrificat tinerețea întreagă mă vor învăța să mor mai frumos și mai demn”.

Proiectilul care îi întrerupe viața și cariera face din această scrisoare un document liric ce pare scris de Hector în preziua morții sau de bătrînii spartani însetați de sinucidere. Eroismul românesc a avut sincope și explozii, iar Constantin T. Stoika s-a nimerit exact în groapa de obuz a unei astfel de explozii.

S-a născut la Buzău, într-o familie cu origini în nobilimea ardeleană a secolului al XVII-lea, cu un strămoș baron și un șir de rude înălțate la ranguri militare și demnități de stat, cu străbunici primari ai Bucureștiului, cu un arbore încărcat de cărturari, revoluționari, aventurieri și femei frumoase. De mic, sub îndrumarea mamei sale, Constantin manifestă o atracție pentru litere, iar societatea literaților prin care mami își fîțîie pruncul observă nu doar pieptul viguros al doamnei, ci și finețea artistică a fiului.

În liceu începe să publice poezii, și tot atunci i se descoperă marele talent pentru limbile străine, fie ele moderne sau clasice. La București urmează Literele și Filozofia în paralel cu Școala Militară de Artilerie, Geniu și Marină. Cu spiritul de prevedere al vechilor greci, care se antrenau și la poezie, și la aruncatul suliței, Constantin pare să-și anticipeze rolul de erou multilateral.

În puținul răgaz care îi rămîne publică poezie, traduce din latini și din francezi, scrie dramă, nuvelă, povestire, eseu, comentarii despre artă și critică literară. E redactor, publicist, traducător, critic, eseist și editor al unor periodice literare. E prieten cu majoritatea poeților vremii și lucrează sub protecția lui Ovid Densușianu. Mîna nu-i e încă formată, poemele n-au aerul perfect pe care și-l dorește autorul, dar tinerețea e o rezervă de optimism. În ziua izbucnirii primului război, Constantin încă se crede nemuritor.

Primele lupte din Ardeal îl găsesc în Regimentul 1 Grăniceri. Tot acolo îl găsește și ultima dintre lupte. Constantin înțelege dintr-o dată că războiul trăiește doar prin moartea soldaților și că poezia nu poate răzbate prin destin. Poezia nu-și poate salva autorul, dacă autorul a avut nesăbuința să o confrunte cu artileria.

Poetul Constantin T. Stoika a căzut la datorie în Munții Carpați, fost decorat post-mortem și uitat, apoi, așa cum numai oamenii pot fi uitați.

Citeşte mai multe despre:

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Vulpea cu clopoțel

    19 februarie 2019

    Cu tirbușonul în mînă, am încercat zilele trecute să extrag tîlcul unei întîmplări hazlii povestite de un amic proaspăt întors dintr-o excursie prin secuime. Cazați la cabana unui pădurar care, […]

  • Cam pioană

    19 februarie 2019

    Laura Codruța Kövesi doarme acum somnul neliniștit al urmăriților penal, învelită cu pătura otrăvită a prezumției de nevinovăție. Judecata publică a început să parcurgă etapele torturii, de astă dată cu […]

  • Asistații de la SRI

    19 februarie 2019

    Ovidiu Marincea este un fost lucrător din presă, la Realitatea TV, apărut de nicăieri ca jurnalist și dispărând apoi la fel de repede în negura care e foarte probabil să-l […]

  • În așteptarea atletului lui Dumnezeu

    12 februarie 2019

    A fost nevoie ca un parcagiu italian să se metamorfozeze în medic, pe pajiștea cu fătuci mioritice producătoare de silicon, pentru a vorbi de seninătatea criminală cu care am acceptat […]

  • Adevăratul nume al Laurei Codruța Kövesi

    12 februarie 2019

    Pentru o țară de mărime medie, îndepărtată și înapoiată, binecuvîntată de un dumnezeu amnezic, irigată de rîuri fără pești, locuită de oameni fără obraz, poluată de vorbe, ocolită de autostrăzi, […]

romania100