Surioara noastră Franța, care ne-a dus de mână prin istorie ca pe niște orbi, se opune intrării României în Spațiul Schengen. O știre care a trecut așa, ca o gură de aer proaspăt, printre titlurile despre dezastrele pandemiei. O alta e reprezentată de cozile de transportatori de la granița cu Ungaria, dar, în final, nici nu contează.
Mă gândeam doar la triumfalismul afișat de Iohannis și la prezențele lui externe. Ne amenință cu banii europeni, bun, ăsta nu-i vreun merit, însă e cumva să vezi că după un an și jumătate de mandat guvernamental de dreapta, după Guvernul Meu, nu s-a schimbat nimic în privința Schengen, MCV sau vize pentru SUA. Lună de lună se inventează ceva de sărbătorit ca să mai pupăm puțin în fund NATO sau SUA, lună de lună apare Iohannis cu o foaie de pe care citește ceva limbi la adresa partenerului strategic. Mai mult decât atât, nici Schengen, nici MCV, nici vizele, nimic din toate acestea nu mai sunt teme de discuție. Legile Justiției au ajuns pe mâna unui avocățel mediocru din Constanța, anticorupția a fost eradicată (mai are PSD niște borcane în beci) și, cu toate acestea, nimic nou.
Până și „România educată“ a fost trezită de domnul președinte din somnul de veci și pusă și ea să tragă la viitorul României. Așa șchioapă și fără creier cum e România educată, așa stupidă și inexistentă, cică ajută. Nimic însă despre MCV, nimic despre Schengen, marile speranțe, marile proiecte pe care ni le duseseră pesediștii în pădure și se jucaseră de-a Cioacă și Elodia cu ele.