Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Poliţistul bun şi poliţistul prost

Zoom Poliţistul bun şi poliţistul prost

Cunoaşteţi clişeul. Un băiat frumuşel, ’năltuţ, de familie bună, intră în sala de interogatoriu, se uită rugător la suspect şi-i spune: „Băi, te rog eu, votează, că o să-ţi fie mai bine! Uite, dacă votezi, facem o înţelegere, îţi dau şi o mărire de salariu, ne înţelegem noi, că oameni suntem. 

Dacă nu, vine nebunul ăla şi nu ştiu ce se întâmplă!“. Poliţistul bun iese să-şi ia o cafea şi intră un lombrosian fioros, spumegând: „Ce salariu, ce înţelegere? Ce, îţi baţi joc de mine? Nu se poate, se dezechilibrează balanţa, se duce naibii creşterea economică, ajungeţi ca grecii! Votează cum îţi spun, că altfel vă ia mama dracu’!“. Şi tot aşa, zi de vară până se termină filmul cu victoria binelui.

La noi, până de curând, poliţistul bun nu era el chiar arătos, nici de familie bună nu prea părea, nici baschetbalist n-ar fi ajuns, dar măcar era de plin de bune intenţii. Ba chiar, pe alocuri, favoriza infractorul, promulgând legi dezastruoase, cum ar fi aia cu majorarea salariilor profesorilor, deşi avea informaţii din interior că se lasă cu ditamai criza economică. Poliţistul rău, cu cicatrici în talpă şi privire de pitbull economic, mai venea din când în când, îl lua într-un separeu pe ăla bun şi-l punea la punct. Concluzia era mereu aceeaşi, exprimată live, la o oră de maximă audienţă: „Băi, aţi văzut, eu am vrut, da’ nu ne lasă incoruptibilul ăla. N-avem ce face!“.

Între timp, în procesul de modernizare a secţiei de poliţie, instituţia s-a extins, apărând mai multe personaje secundare, dar simpatice. Poliţistul rău, sătul să-şi vadă imaginea mâzgălită cu pixul de toţi repetenţii, a făcut o schimbare bruscă, la derută. Pentru împătimiţii serialului a fost o surpriză totală. În timp ce ucenicul cam nedotat al fostului poliţist bun îşi făcea mâna la circulaţie, mutând indicatoare rutiere pe o bucată neterminată de autostradă, i-a strâns pe băieţii din secţie, le-a cercetat bugetele, batistuţele şi unghiuţele şi a decis că ar fi loc de o mărire salarială. Poliţistul bun de altădată s-a trezit că rămâne, pe nepregătite, fără partitură. 

S-a certat cu scenaristul, a plâns, a urlat şi, până la urmă, a anunţat că nu ne permitem populisme şi că doar nişte gardieni publici, fără şcoală multă, ar putea să pună botul la gogoriţa asta cu salariile mai mari. „Hachiţe de vedetă“, şi-au zis subalternii. „Dă-l în mă-sa, că tot îi expiră contractul peste doi ani şi scăpăm de el. Ia să ne facem noi din filmul ăsta o comedie proastă, romantică!“ Şi au făcut, grăbindu-se la intervenţii: au greşit adresele, şi-au buşit Logan-urile, le-au căzut praştiile pe jos, şi-au uitat câinii la gogoşerie. Iar actorul principal, hăhăind, a decretat că s-a săturat şi că nu mai joacă decât în desene animate, ca să pună el toate vocile. În fond, Albă ca Zăpada, cu o voce învechită în butoi de stejar, n-ar suna aşa de rău.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
Editoriale
bijuterii argint