Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Poveste zonelor strict incendiate: Când în baltă este scrum, pelicanul scoate fum

Zoom Poveste zonelor strict incendiate: Când în baltă este scrum, pelicanul scoate fum

Grindul Chituc este o zonă strict protejată din Delta Dunării. Aici au ars în această toamnă peste 700 de hectare, timp de 20 de ore. A fost o bătălie epică în care au intervenit pompierii, a fost luptă grea cu flăcările, nu s-a reușit mare lucru, animăluțele cu blană, pene sau solzi au fost incinerate în acest ritual anual al piromaniei locale. Noroc că până la urmă au venit ploile. Este evident pentru toată lumea că Rezervația Biosferei Delta Dunării are o mare problemă în aceste zone litorale, iar mai devreme sau mai târziu o să mai fie mai puțină biodiversitate aici decât în cluburile de fițe din Mamaia unde, de bine, de rău, fauna de noapte este bogată. Ca să ne mai liniștim, aflăm de la autorități că nu e chiar atât de dramatic ce se întâmplă, păsările au plecat cu pui cu tot, arde doar bălăria, ard cuiburile goale și păduchii din ele. Dar mai aflăm că odată cu păsările au plecat și cei care le inelau în această perioadă aici. Așadar mai erau păsări de pasaj în calea flăcărilor, că altfel nu aveau ce să caute păsărarii cu inelele. Delta Dunării face parte din cea  mai importantă rută de migrație a păsărilor din Europa, Asia și Africa, și cu siguranță că multe aripi s-au pârlit survolând teritoriile protejate și mistuite de  flăcări între brațele Dunării.

Imaginile cu niște indivizi care incendiază vegetația uscată, iarbă sau stuf, în aceste zone sunt repetitive, previzibile, dar de fiecare dată toată lumea dă din umeri. Ce fel de oameni sunt acei localnici care se ocupă cu incendierile? Sunt psihopați? Sunt sabotori? Sunt mânați de interese directe legate de valorificarea terenurilor din Rezervație? Dacă stați de vorbă cu oameni normali din zona Razelmului o să înțelegeți că fiecare foc pus are o logică. Aici sunt crescători de vite care vor să curețe locul pentru pășunat, dincolo sunt pescari care vor să pregătească grindul pentru a construi un adăpost pescăresc, mai încolo sunt explicații legate de recoltarea stufului. În iarna trecută au ars – la modul oficial – 6.000 de hectare în Delta Dunării. Real, prăpădul este și mai mare. Oriunde te duci – și ai cât de cât ochiul obișnuit cu peisajul bălții – sesizezi sălcii carbonizate, ca niște schelete negre înălțate spre cerul Deltei, cer tot mai sărac în aripi de păsări. Adânc în smârcurile pe care le intuiești dincolo de malurile canalelor, sălciile sunt martori tăcuți ai infernului care a pârjolit Rezervația Biosferei Delta Dunării din ianuarie și până a izbucnit COVID-ul. În iulie, când au dat năvală turiștii de conjunctură epidemică, cenușa era acoperită de clorofilă. Ceea ce nu spune nici un barcagiu și nici un ghid este că dincolo de verdele stufului e un mormânt în care insecte, broaște, șerpi, vidre și  țestoase carbonizate își dorm somnul de veci al biodiversității.

Ceea ce nu va spune presa este că în zona Grindului Chituc au ars 400 de hectare în zona economică și 300 în zona strict protejată. Asta înseamnă că focul a fost pus în zona economică, iar în zona strict protejată discutăm despre victime colaterale. La primăvară, aflând ale cui sunt vacile care pășunează aici vegetația crudă ieșită din cenușă și apoi – în toamnă–cine este concesionarul care taie stuful proaspăt, înțelegem în folosul cui este posibil să fi fost incendiată această parte din Deltă. Dacă mai aflăm că zona este deja lotizată, iar devastarea anuală a zonei prin foc va determina în final autoritățile de mediu să o lase mai moale cu biodiversitatea și cu protecția, PUZ-ul va merge șnur, iar la Vadu – Corbu se va ridica o nouă Mamaia ce va înlocui boschetarii cu cocalarii.  În 2019, în septembrie, conform unui memorandum semnat la Primărie de crescătorii de vite de la Jurilovca și RBDD, prin guvernator, trebuiau să scoată cele 500 de vite din zona strict protejată Leahova, vite crotalizate și subvenționate prin fonduri APIA cu bani europeni. Cum subvențiile acestea nu pot fi deturnate spre o zootehnie făcută în stabulație liberă în zona strict protejată, deranjul cu fonduri europene ar putea să fie mare, iar asta a și făcut ca oamenii să accepte evacuarea vacilor. La Jurilovca, de pildă, numărul vacilor depășește cu mult capacitatea legală de pășunat, lucru recunoscut chiar de viceprimărița de atunci, prezentă la întâlnire. Mirajul euroilor dați de fraierii de la Bruxelles pentru niște vaci care nu au văzut în viața lor un staul, o grămadă de fân și care nu au dat un kilogram de brânză de cel puțin trei generații creează presiune politică. Primarul, care îi susține pe localnici să intre cu vitele în zonele strict protejate, are șanse mari să câștige încă un mandat. Facem pariu că vitele rumegă și acum prin zona strict protejată?

De la Jurilovca și până la Periprava  sunt peste 20.000 de vaci care nu sunt mulse neapărat, dar care mulg fonduri europene într-o zootehnie de butaforie ce nu produce altceva decât degradarea susținută a habitatelor protejate din Deltă. Dacă nu credeți această farsă zootehnică, încercați să aflați de la autorități care este cantitatea de lapte, carne și brânză de vacă produsă oficial în Delta Dunării. Apoi aflați sumele încasate pentru vacile „crescute“ aici. La rândul lor, miile de mașini care au luat în roți plajele de la Vadu – Corbu sunt semnalul că lotizările până în nisipul plajei își au noima lor. Pensiunile, casele de vacanță, cluburile, restaurantele și hotelurile vor face parte dintr-un ecosistem în care șoferul de TIR, venit cu capul tractor pe plajă pentru a-și impresiona gagica siliconată și tatuată, va fi mult mai important decât volbura de nisip.

După ce, în acest an, gradul de ocupare în Delta Dunării a fost de 150%, toamna prinde Delta într-un ritm frenetic de construcție. Noi pensiuni apar, cele vechi se extind. Nevoia de pește, tot mai rar în Deltă, este satisfăcută deja din import. Borșul cu crap din Ungaria și somn din Spania încă vinde brand-ul deltaic autohton, aflat sub semnul pelicanului. Prețurile care fac un sejur în Delta Dunării mai scump decât unul la Copacabana sunt un argument solid pentru creșterea cererilor de transfer cu elicopterul de la Tulcea la hotelul dintre ape. Pelicanii mănâncă pește în devălmășie și singura șansă ca deasupra ghiolurilor să zboare mai mulți pelicani decât elicoptere și avioane ușoare este să importăm și mai mult pește pentru a-i hrăni. Altfel va trebui să-i împăiem pentru a nu da năvală în piscinele hotelurilor de patru și cinci stele, cu foc de tabără și coruri lipovenești, tradiționale.

Citeşte mai multe despre:

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Un vaccin la îndemîna oricui

    24 noiembrie 2020

    Patriarhii ortodocși care și-au dat singuri cu cădelnița-n coaie după ce au afirmat că virusul liliacului chinezesc, nefiind creștin, nu are ce căuta în biserică au acum un bun prilej […]

  • Pfizer președinte

    24 noiembrie 2020

    Nu mai sînt paturi la ATI. O spun medicii, o spune presa, o spun pacienții care se agață de viață pe holuri. Ba sînt, spun Orban și Tătaru, care nu […]

  • Cățeii pandemiei

    24 noiembrie 2020

    S-au umplut orașele, în principal, de căței, de obicei de talie mică, abandonați. Mulți sunt câini din acele rase incerte, pe care, pe întuneric, i-au putea confunda cu o pisică, […]

  • Împărat și proletar (Scrisoarea a IV-a, către prieteni)

    17 noiembrie 2020

    Străbunica mea Iulica Bonțideanu, greco-catolică din comuna Soareș, de lîngă Bobîlna, care a dormit toată viața cu capul pe Biblie pînă la vîrsta de 101 ani, avea obiceiul de a […]

  • Poporul fără ardere internă

    17 noiembrie 2020

    Iohannis a risipit un mandat de cinci ani învățînd să citească din prompter și numărînd plopii de două ori pe săptămînă pe drumul spre Sibiu, dar putea să recupereze în […]