De la an la an, presa românească se subțiază din ce în ce mai vizibil, în timp ce, paradoxal, numărul ziariștilor pare a fi în creștere. Căci de când s-a democratizat Internetul, au scăzut prețurile la hosting și a crescut viteza de download și cea de upload, aproape oricine se poate crede ziarist. Până la urmă, nici nu pare a fi o meserie prea grea. Cum toți, aproape, învățăm să scriem încă de pe băncile școlii, iar telefoanele filmează singure, nimic nu pare a fi mai ușor decât a fi jurnalist. Chestii precum principii, standarde, coduri deontologice nu prea contează pentru ziaristul cetățenesc. Nu contează ele nici pentru ziariștii cu patalama, așa că nu are rost să căutăm nod în papură mogulilor de pe rețelele sociale. Încă ne mai indignează fake news-urile rostogolite în mediul online fără nici urmă de verificare, dar ne vom obișnui și cu asta. Realitatea paralelă e parte din ce în ce mai prezentă din universul nostru, așa că aproape nici nu prea mai are rost să ne plângem.
Presa tipărită își trăiește, probabil, ultimii ani. Nu pentru că nu s-ar mai găsi neapărat cumpărători, ci pentru că dispar din ce în ce mai multe chioșcuri de presă. Degeaba ai un public potențial, dacă acesta nu are unde să-ți găsească produsul. Cam atât de simplu e.
Televiziunile s-au transformat în furnizoare de divertisment și cam atât. Nu avem dezbateri, ci circ, emisiuni de talente, iar produsele jurnalistice din toate televiziunile românești pot fi numărate pe degetele de la o singură mână. Da, din zecile de televiziuni de pe piață putem reține cam cinci produse ce mai au legătură cu jurnalismul: jurnalele de știri ale TVR și PRO TV, România, te iubesc, În premieră și Starea nației. Cam atât. Restul ar fi bine să fie măcar tăcere, dar nu e.
Proiectele online care continuă să apară au o mare problemă, încă nerezolvată: nimeni nu știe cum să le facă profitabile. Cele mai multe trăiesc din donații, din banii investitorilor sau din proiecte speciale. Publicitatea online e acaparată, în cea mai mare parte, de către giganții Google și Facebook. În unele țări, statele s-au implicat și obligă aceste două platforme să verse diverse sume de bani și adevăraților creatori de conținut, dar nu este cazul României. Și nici nu va fi prea curând.
Așadar, acestea fiind zise, să aruncăm o privire rapidă prin presa românească și să vedem dacă găsim ceva de lăudat la acest sfârșit de an. Gata, am găsit. Nu mult, vreo două lucruri, dar bune și astea, decât nimic.
Proiectul anului 2018: safielumina.ro.
safielumina.ro este, probabil, cel mai interesant site dedicat unei singure problematici: finanțele cultelor din România. Coordonat de Ovidiu Vanghele și Vlad Stoicescu, safielumina.ro s-a aplecat cu atenție și insistență asupra finanțării cultelor de către stat, în principal. În ciuda lipsei de transparență din domeniu, ziariștii de la safielumina.ro au reușit, până acum, să documenteze povești interesante. Favorita noastră este cea despre opera filantropică a Bisericii. O operă pe care PR-ul BOR, de exemplu, a început să o scoată în față pentru a acoperi mormăielile publice legate de prea mulții bani livrați de către stat preoțimii. Ce nu ne spune Biserica, dar ne spun ziariștii, este că opera filantropică se realizează, de fapt, tot cu bani de la stat, nu din fonduri proprii. Fondurile proprii sunt pentru catedrală, nu pentru caritate.
Transferul anului 2018: Gazeta Sporturilor, de la Intact la Ringier
Anul acesta, grupul Ringier a reachiziționat un titlu pe care-l mai deținuse în portofoliu: Gazeta Sporturilor. Inițial părea interesat doar de echipa de acolo, condusă de Cătălin Tolontan. Negocierile au durat cinci luni și s-au soldat cu un transfer complet. Ringier a câștigat, astfel, nu doar un cotidian sportiv care mai rezistă, încă, în print, ci și probabil cea mai bună echipă de investigații din România, echipă care s-a și pus rapid pe treabă în Libertatea. Marile încercări se anunță de-abia pentru anul viitor, dar evoluția este de urmărit.
Am zis două lucruri bune? Am exagerat în minus. Sunt trei.
Inflexibilul anului: Edward Pastia, directorul editorial al Realitatea TV
Într-o mișcare ce ar fi putut rămâne una de culise, Edward Pastia a luat decizia de a interzice prezența pe postul pe care-l coordonează editorial a doi invitați aproape permanenți: Oreste Teodorescu și Oana Stănciulescu. Nu se știe nici azi cu ce ar fi greșit Oana Stănciulescu, dar Oreste Teodorescu a fost bănuit de promovarea prea insistentă și nu neapărat dezinteresată a unui dubios om de afaceri, mai plin de probleme cu legea decât un câine comunitar de căpușe. Edward Pastia a reușit să rămână în picioare și după ce megastarul Rareș Bogdan a pornit o scurtă revoluție în televiziunea lui Gușă, amenințând că ori pleacă Pastia, ori pleacă el. A plecat el, câteva zile, după care s-a întors ușor spăsit. Oreste Teodorescu nu s-a întors și, probabil, nici nu se va mai întoarce, ceea ce nu este o pierdere pentru nimeni.
De obicei, acest text de final de an se termină cu înșiruirea lucrurilor flagrant de proaste din presa românească. Anul acesta facem o excepție. Despre boți, ciocăzani, cartieni, tăpălagi și pantazi scriem tot anul. Măcar între Crăciun și Anul Nou să le oferim o binemeritată pauză, pe care le-o dorim cât mai lungă.
Craciun fericit domnule Hillerin !