Presa nu moare: se sinucide!

Evenimentul Zilei, care împlinește, în 2012, 20 de ani de existență, era, pe vremuri, un ziar respectabil. Pe vremea lui Cristoiu – datorită tirajului, pe vremea lui Nistorescu – datorită atitudinii. Dar pe vremea aceea Evenimnetul Zilei trăia din propriile venituri și nu era obligat să se dea de trei ori peste cap pentru a se face preș în fața puterii, pentru ca aceasta să-i mai scape câte un contract de publicitate din bani publici.

Astăzi, Evenimentul Zilei vinde doar 1,5% din cât vindea la mijlocul anilor ’90, umflându-și cifrele de difuzare. Dar, pentru că a devenit un cotidian care funcționează ca un drept la replică neasumat al Puterii, Evenimentul Zilei supraviețuiește. Reclamele care aduc azi bani publicației ar fi fost de negăsit în paginile ziarului până în 2004, pentru că sunt, în marea lor parte, publicitate de stat sau din prorgame finanțate din fonduri europene, care tot bani publici se numesc. Vin bani din Regio, vin bani din POSDRU, vin bani de la ministere sau de la CNADNR. Ooops! De la CNADNR? Ăștia sunt ăia care se ocupă cu autostrăzile și drumurile naționale. La ce ar putea ei să facă publicitate? Păi, de exemplu, la autostrăzi. Mai ales cele care încă nu există. Nu vă așteptați la print-ad-uri elaborate, în care să se vadă miile de kilometri de autostradă care brăzdează România. Nu sperați că vi se vor da informații exacte despre licitațiile companiei. În schimb veți putea găsi, mai ales pe internet, articole de public relations prin care se explică de ce nu poți face 9-10 ore de la București la Viena, pe atostradă.

Exemplul îl găsiți în EvZ și Capital, azi, 1 noiembrie. De vină pentru faptul că nu suntem legați de Europa prin autostrăzi sunt ungurii, nu lipsa autostrăzilor. O spune răspicat Evenimentul, detaliază Capital. “DEZAMĂGIRE: Ungurii nu termină la timp autostrada care ne leagă de ei”, titrează varianta online a EvZ, trimițând apoi spre un articol din Capital online. Și nu doar că ungurii nu au bunul simț de a termina cei 23 de kilometri de autostradă dintre Mako și Nădlac până în 2013 (ci împing termenul până în 2014), dar la ei kilometrul de autostradă costă “dublu” față de kilometrul de autostradă dintre Arad și Nădlac. Cel puțin așa spun ziariștii edituriii Evenimentul și Capital. Realitatea, care a și dus la scrierea acetsui articol de spălare a imaginii CNADNR, este că maghiarii au făcut un upgrade de la proiectul de drum la rapid la cel de autostradă, în timp ce “autostrada” Arad-Nădlac, a cărei construcție de-abia a început, are deja mari probleme de termen (2013, inițial), proiect, costuri și imagine. Căci specialiștii CNADNR au greșit proiectul bucății de autostradă, fiind pe punctul de a construi pe pămât maghiar. Când au sesizat că ar urma să asfalteze la vecini, s-au apucat și au mutat șantierul cu 50 de metri în interiorul țării, lucru acre a dus la apariția unor probleme cu terenurile. Cele pe care se construiește acum nu sunt expropiate sau cumpărate de la proprietari, ceea ce produce probleme legale și financiare, urmând ca bugetul să fie suplimentat petru despăgubirea proprietarilor. Iată, deci, că deja costul kilometrului a crescut, fără a se turna nici măcar un centimetru de asfalt. În plus, se va lcra și al termenul de finalizare a lucrării, căci trebuie puse la punct detaliile legale.

De aici apare și nevoie de a da vina pe cineva pentru prostia CNADNR. Așa că ungurii sunt țapul ispășitor cel mai bun în ochii celor de la EvZ, care trebuie să-și justifice infuziile de bani publici. Ungurii sunt vinovați că nu putem ajunge în condiți decente de drum de la București la Budapesta, pentru că termină 23 de kilometri de autostradă abia în 2014. Noi, care nu vom avea nici măcar în 2014 ce să legăm de autostrada maghiară, suntem doar niște  orpsiți ai vecinilor. căci, chiar dacă Arad-Nădlac va fi gata la timp, vom putea spune că mergem pe autostradă de la București până la unguri doar dacă luăm elicopterul de la Pitești și aterizăm la Arad.

În fine, tot pe 1 noiembrie, tot Evenimentul Zilei ne spune “Stop isteriei! CNP-ul nu te expune la hoții”, încercând să ne explice că dacă dăm CNP-ul recenzorilor nu riscăm ca cineva să facă vreun credit în numele nostru, ci riscăm doar să ne trezim pe o listă de semnături pentru susținerea uni candidat sau a unui partid. După ce că sunt lingăi, mai sunt și proști, tocmai prezența pe liste de acest gen fiind și lucrul pe care îl reclama opoziția, lucru pe care ziariștii plătiți din bani publici nu numai că nu-l neagă, dar îl și prezintă drept liniștitor.

Cum spuneam, presa nu moare. Se sinucide, doar, cu voluptate. Poate pe cei de la EvZ, publicația care va mai supraviețui doar până la alegerile de anul viitor, nu-i interesează. Pe mine, însă, având de gând să mai fac presă încă vreo 30 de ani, mă doare să văd cum unii care-și spun ziariști deschid pliscurile mari și acceptă să li se umple până la refuz cu căcat. Chiar dacă asta nu-i omoară pe loc, nici bine nu le face, lăsându-i să dispară lent, în singurătate, cu cititorii alungați de miros.