Primenirea este bună

Într-o bună zi de sâmbătă am deschis televizorul și, din greșeală, degetele mele mari și neîndemânatice au butonat de capul lor, oferindu-mi imaginea tristă a unei televiziuni în plină prăpastie. Pe Realitatea TV, căci despre asta e vorba deocamdată, un tip, care acum câteva luni mai arăta a om, își etala un bărboi de semipatriarh și niște labe de gâscă la ochi de ziceai că ai nimerit peste televiziunea cu circuit închis a cimitirului elefanților. Amedeo și nu mai știu cum. Cum am zis, în urmă cu niște luni părea un tânăr cumsecade, în plină ascensiune profesională, chiar dacă era campionul absolut al audiențelor inexistente. El e cel care a reușit performanța ca, în timpul emisiunii sale, Realitatea TV să fie înregistrată cu rating zero de către măsurătorile Kantar Media. Sâmbătă, însă, Amedeo zâmbea lumbersexualește la noi, de sub povara unor ani în plus pe care chiar nu-i are. La asta se poate adăuga și faptul că, hrănită doar din pungă, televiziunea aia, aflată la un pas de faliment, nu mai beneficiază de multă vreme de serviciile unor machiori profesioniști. Pe sticlă nu poți să apari chiar natur, că te dezavantajează lumina de studio. Denise Rifai nu e afectată de astfel de lipsuri minore, căci dacă-și permite sandale de 5.000 de lei din salariul inexistent, își permite și un stilist personal. Dichisitul, de asemeni, se rujează singur, în fața oglinzii enorme pe care o poartă mereu cu el, pentru a se admira. Dar, credeți-mă, bietul Amedeo arăta ca un refugiat de război îmbrăcat în costum peste săpunul lipsă.

Dar aceasta a fost doar o captare manipulativă a bunăvoinței unor oameni obișnuiți să citească texte răutăcioase. Reset. Vor curge de-acum încolo înjurăturile, vor exista comentarii în care voi fi, din nou, acuzat de antenism, dar, îmi pare rău, unele lucruri trebuie semnalate și analizate. Nu ne mor textele când vor trollii și spălații pe creier.

De ceva vreme (săptămâni?), la Antena 3 se întâmplă ceva foarte interesant. Cineva, nu știu cine și nici nu am întrebat, dar cineva care are mult curaj, a (aparent) bulibășit tot programul zilnic al televiziunii. Toate reperele orare stabilite în ani au dispărut, iar programul a redevenit dinamic, așa cum ar trebui să fie programul unei televiziuni de știri. Vedetele postului, cantonate confortabil în tronsoane orare dedicate, în formate osificate, au fost puse la muncă. O fi și o chestie legată de bani, se poate, dar nu e doar asta.

Au dispărut, fără să le simțim lipsa, analiștii de conjunctură, oamenii care spuneau multe fără să aibă nimic de spus. Piese importante ale postului au fost distribuite în roluri în care n-ar fi crezut că vor mai ajunge la apogeul carierei lor. Și s-a dinamizat totul introducându-se câte doi moderatori pe fiecare slot orar. E un pariu aproape nebun, căci vorbim despre o schimbare radicală și bruscă, neprecedată de vreo campanie pregătitoare.

Deocamdată, schimbările acestea nu se reflectă în audiența măsurată. Gunoiul aruncat în piață de către RTV continuă să atragă ca un magnet. A3 culege azi roadele nechibzuinței trecutului, atunci când făcea cam același lucru, din poziția de lider de piață. Nu mai e, iar pierderea asta pare să fi destupat niște canale înfundate cu prea mult orgoliu, prea multă suficiență, nejustificată autosatisfacție. Și, totuși, ceea ce face azi Antena 3 e de reținut. Pentru profesioniști, mai ales. S-ar putea să fie lecția de care mulți aveau nevoie. Cum s-ar putea să fie, de asemeni, un eșec răsunător. Nu se știe niciodată, căci viziunea nu se testează în focus-grupuri. Acolo sigur este emasculată orice varaintă curajoasă. Mă mai întreb doar dacă pentru descotorosirea de Ciuvică, Chirieac și alții asemeni e nevoie de curaj, de viziune sau de multă, multă lehamite percepută senzorial.