Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Privind înapoi cu viteză

Zoom Privind înapoi cu viteză

Isteria pandemică a luat Delta Dunării pe sus, mai rău ca viitura. Tocmai când băieții cu HoReCa se dădeau de ceasul morții prin aprilie că o să fie prăpăd în Deltă, că vor da faliment cu toții, că în Rezervație nu vor mai supraviețui decât pelicanii, nuferii și știucile, a venit urgia turistică. Spectacolul mașinilor de lux parcate în Tulcea, lângă port, sau prin parcările cu ponton la Dunăre a fost semnalul că locuitorii nu vor părăsi acest ținut calamitat de tot felul de stări de urgență. Ba dimpotrivă. Barosani cu neveste și amante, plini de bani, care în august ar fi huzurit pe plaje exotice, din Brazilia până în Insulele Cook, au fost ținuți la sol. Fără curse aeriene și cu agenții turistice trase pe dreapta, toate aceste specimene – care reprezintă aristocrația financiară a României – au intrat în panică. Noroc că au aflat că Delta este cel mai izolat loc din țară, cu densitatea cea mai mică de locuitori și cu zero cazuri de COVID-19. Normal, fără teste și cu cazuri grave trimise la Constanța, Tulcea era în primăvară liberă de coronavirus, precum un asteroid. Uite așa, caieni, luivuitoane, bemvei, sanlorene și hugobosuleni au dat năvală să scuipe semințe din barcă lângă gușa pelicanului, cu selfie în care prind în zbor lebăda de coadă, din viteza bărcii.

Când Litoralul devenise o aglomerare amorfă de gunoaie și vilegiaturiști covidați, cu hore pe plajă și grătare cu mici sfârâind sub umbrela cu șezlong, în sălbăticia heliomarină, adică pe plaja de la Sulina și Sf. Gheorghe, umblau vacile printre câțiva hipsteriti ecologiști veniți la bronzat. Propaganda furibundă a posturilor de televiziune care arătau cât de pustii sunt zonele litorale din Delta Dunării a declanșat furia poporului cu vouchere. În august, la Sulina, Gura Portiței și Sf. Gheorghe nu mai puteai arunca o doză de bere pe plajă pentru că loveai un vilegiaturist în punga cu semințe. Probabil că cea mai ireală horă pe care am văzut-o vreodată pe o plajă a fost lângă locul de vărsare în mare a Brațului Sf. Gheorghe. Patru doamne trecute de prima tinerețe, cu difuzorul dat la maximum, bătătoreau nisipul într-o sârbă dezlănțuită, cu chiuituri și șunci care trepidau așa de tare încât de la distanță ai fi crezut că au revenit focile în Deltă. Își ziceau „Virginele de pe plajă virgină“. Pe bune.

Avioanele ușoare au zburat din iulie și până în august de pe aeroportul improvizat de la Sf. Gheorghe, peste zona strict protejată Insula Sahalin, pentru a zburătăci păsările de pe cuiburi, imagine aeriană impresionantă, dealtfel, pentru turistul care a văzut pene și aripi doar la Avicola. Pentru 150 de lei de zbor, piloții întreprinzători ar fi speriat și guvizii din zona strict protejată, dacă un coleg de-al lor nu ar fi căzut cu avionul în stuf, cu pana prostului. Evenimentul a făcut ca, brusc, autoritățile să intervină, curmând zborul mititelarilor și semințarilor veniți în „ultima Deltă sălbatică a Europei“.

O retrospecție a turismului de anul acesta din Delta Dunării ne va arăta ce înseamnă totuși „turism sustenabil“. Această activitate ar trebui, conform Planului de Management al Rezervației, să înlocuiască treptat activitățile economice bazate pe exploatarea directă a resurselor naturale. Majoritatea „corsarelor“ care aleargă prin toate colțurile Deltei,probabil puțin sub o mie autorizate acum, sunt luate cu fonduri europene. Aceiași europeni care alocă Rezervației o sumă de 60 de milioane de euro pentru proiecte de menținere a biodiversității în Deltă. Aceste „corsare“, dotate cu motoare de la 100 de cai-putere și până la herghelii de 300 de armăsari, ies frecvent de pe traseele aprobate. Mulți turiști dau o șpagă barcagiului să-i ducă „prin lacuri“, că au auzit că acolo sunt păsări multe și vrea să vadă și copilu’ pelicanii. Rezultatele acestui tip de turism se văd deja. Păsările dispar, apele sunt tot mai tulburi și mai poluate, peștii tot mai rari. Dacă sunt active într-o zi doar 500 de „corsare“, timp de cinci ore, poluează cât 1.000 de autoturisme pe traseul București-Giurgiu și retur. Zi de zi, timp de două-trei luni în sezonul turistic. Așa că să nu vă mirați de ce nu mai are baltă pește. La câte noxe sunt emise în apă de toate bărcile din Deltă, carasul din ghiol e palid acum, în plină toamnă, precum vrabia de la stopul din Romană luni dimineața, când duc părinții copiii la școală. Pentru anul viitor sunt așteptate alte câteva sute de proiecte pe fonduri europene clădite în jurul flotilelor de „corsare“. Dacă vor fi aprobate, pe ghiolul Lideanca sau pe canalul Șontea se va mai circula doar cu sensuri unice și giratorii semaforizate. Cu viteze mari, acești operatori de turism duc fraierii într-o cursă din care nu prea înțelegi nimic, în afara faptului că urlă în difuzoarele bărcii Salam și barcagiul se suie cu „corsarul“ peste găinușele de baltă pentru a face clienții poze de aproape cu telefonul. Noroc că turiștii nu prea privesc înapoi, în siajul bărcii, să vadă cum se înșiră bucățile de păsări sfârtecate de elice, peștii și broaștele tocate, bucuria pescărușilor care zboară cu greu, pentru că s-au îngrășat deja de la atâta turism sustenabil.

După braconajul electric cronic și jaful piscicol făcut tot cu ajutorul fondurilor europene, care au dotat pescăria cu motoare, bărci și cherhanale fără număr, iată că hidrocarbura turiștilor plimbăreți dă lovitura finală. Pesticidele, azotații, fosfații și ierbicidele împrăștiate pe îndiguririle din Deltă de agricultura„eco“ – și asta cu subvenții de la europeni – vin să acompanieze dezastrul managementului apelor menajere din Deltă. Dacă luăm doar Crișan și Mila 23, zone care în această vară au mers cu 200% capacitate de cazare, la negru sau la vedere – nu mai contează–, vom vedea că tot cu bani europeni a fost realizată infrastructura de canalizare, inclusiv cu stație de epurare. Civilizat, numai că cei care au implementat proiectul l-au făcut așa de la mișto, încât nici acum canalizarea nu funcționează aici. Studiu de caz de cum sunt batjocoriți banii europeni este sistemul de canalizare de la Mila 23. Țeava colectoare este îngropată în digul care apără localitatea de inundații. Digul este mai sus decât satul, dar pompele nu sunt prevăzute în proiect, așa că ce pot face oamenii locului? Doar să deverseze fosele noaptea direct în Dunăre. Și chiar dacă ar fi funcționat ca la carte, calibrată  la numărul de rezidenți din Mila 23, rețeaua ar fi fost oricum depășită în momentul în care populația satului crește și cu 400% în timpul sezonului turistic. Probabil că, într-un viitor mai mult sau mai puțin îndepărtat, un studiu făcut cu bani europeni, cam un milion de euro, va demonstra că în Deltă capacitatea de suport este depășită grav. Nu e panică, doar ne dau europenii alte zeci de milioane de euro pentru a salva biodiversitatea din unica și atât de româneasca Deltă a Dunării.

1 comentariu

  1. #1

    Dl Musatescu de ce nu trimiteti acest articol in engleza la Bruxelles?
    Chiar e nevoie de o ancheta in privinta canalizarilor. Practic ne otravim noi pe noi.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

tn
Editoriale
  • Invitație la concert

    20 octombrie 2020

    Scîrbit de mine însumi, par fructul nimănui, M-aș cățăra la noapte hoțeşte în gutui Și poate prin decembre, agonizînd pe-un ram, O să deschid cu cinste al ciorilor bairam. Să […]

  • Pe mîna noastră

    20 octombrie 2020

    Între cei treizeci de maiori, colonei și locotenent-colonei fabricați la uzina ilegală de grade a generalului Oprea figurează procurorul-șef al Uniunii Europene, Laura Codruța Kövesi. Această uimitoare femeie, care a […]

  • Cocalarul războinic s-a retras strategic

    20 octombrie 2020

    Țineți minte cum, pe 31 decembrie, Marcel Vela, un neica-nimeni până atunci, în ochii publicului național, sărea direct la gâtul lui Raed Arafat, începând un război din care, de fapt, […]

  • Epoca neaveniților

    13 octombrie 2020

    ,,Credința zugrăvește icoanele-n biserici” – acest vers eminescian, ce definește puterea izbăvitoare a credinței capabile să înalțe arta mai presus de pensula zugravului, ar trebui scrijelit pe zidurile instituțiilor de […]

  • Zuckerman și românii

    13 octombrie 2020

    America ne iubește. Ne face autostradă și cale ferată de la Marea Neagră la Marea Baltică, ne scoate din ghearele 5G-ului chinezesc, ne rezolvă reactoarele de la Cernavodă. Ne dă […]