Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Procesul. Nu te pune rău cu judecătorii care ţi se par tîmpiţi

Zoom Procesul. Nu te pune rău cu judecătorii care ţi se par tîmpiţi

În loc să-ţi baţi capul cu întrebarea dacă eşti vinovat de ceva, cînd ţi se aduce o acuzare, nu mai bine e să-ţi accepţi vinovăţia şi să laşi lucrurile să meargă înainte? Păi, nu! o să spuneţi.

Cam aşa e, dar atunci cînd tribunalul e peste tot, îndeobşte prin podurile caselor, dar nicăieri anume, ar trebui să înţelegi că n-ai cum să cîştigi Procesul. Şi cu cît eşti mai insistent, cu atît îi grăbeşti desfăşurarea, ceea ce nu poate fi decît în dezavantajul tău. Asta nu pricepe Josef K. în ziua în care i se aduce la cunoştinţă că e arestat, dar că se poate duce mai departe la serviciul lui de prim-procurist la bancă. Să fi fost calomniat de cineva, de s-a trezit cu un proces pe cap şi arestat în stare de libertate? Cîtă vreme nu rîcîie situaţia în care se află, funcţionarul lui Kafka îşi poate vedea liniştit de slujbă şi trăieşte aproape normal.

Cînd începe însă să fie insistent, ca să scape de povestea asta care-l agasează, Josef K. îşi strînge singur laţul de gît. Şi cu fiecare pas pe care-l face cazul lui se agravează. Dacă vede că tribunalul se află în podul unei clădiri  nenorocite şi că împricinaţii au aerul unor persoane venite la o întrunire politică de cartier, prinde curaj şi-i face golani pe judecători, cu interogatoriul lor de doi bani. Iar cînd îl împinge păcatul să-şi ia şi un avocat, situaţia se complică şi mai rău, fiindcă mecanismul între ale cărui roţi şi rotiţe s-a băgat îi dă primele semne că urmează să-l devore. Şi cu cît acest mecanism pare mai stupid, cu atît se dovedeşte mai neîndurător.

 În timp ce Josef K. încearcă să rezolve raţional încurcăturile pe care s-a trezit că le are cu legea, află că toate procesele se încheie cu moartea acuzatului, pentru că mecanismul nu funcţionează raţional, şi ceea ce e şi mai prost e că nimeni nu ştie să-i spună ce reguli îl pun în mişcare. Astfel că de unde la început procesul i se pare mai degrabă ridicol, prim-procuristul constată că rudele sale îi întorc spatele după ce află că a fost pus sub acuzare. Nimeni nu e interesat să afle ce i se pune în cîrcă. Dacă i s-a intentat un proces, tuturor li se pare limpede vinovăţia lui Josef K. Şi asta constă în simplul fapt că a ajuns la proces.

Mulţi dintre noi au avut de-a face cu absurdităţile birocraţiei. Destui vor fi văzut că mecanismele ei atunci cînd de pun în mişcare împotriva lor dintr-o prostie sau dintr-o greşeală sînt de nestăvilit. În general însă ne place să credem că astea sînt accidente, chiar dacă de pe urma lor doar cei mai hotărîţi dintre noi – uneori nici ei – reuşesc să învingă greşelile mecanismului, cu o uriaşă cheltuială de energie, timp şi bani.

Dar dacă într-o zi accidentul devine regula? Dacă iraţionalitatea mecanismului îi face neputincioşi chiar şi pe cei care-l pun în mişcare, care habar n-au să-ţi spună nici măcar de ce fac ei ceea ce fac. Aşa ceva, o să spuneţi, nu se poate! Kafka a adulmecat în, ca să zic aşa, atmosfera epocii că se poate, în clipa în care individul nu mai contează, ci funcţionarea mecanismului e pusă mai presus decît el.

Astfel se poate întîmpla ca un om care crede la început că a fost calomniat să ajungă, la capătul experienţei sale cu un asemenea mecanism, să se simtă ruşinat de ceea ce i se întîmplă. Nu revoltat, nici măcar contrariat, ci constatînd că e pe cale de a fi ucis ca un cîine de doi golani care-i iau gîtul cu cuţitul. Asta în timp ce acuzaţii care iau lucrurile aşa cum sînt pot beneficia de avantajele tărăgănării procesului lor pînă cînd mor din cauze naturale.  

1 comentariu

  1. #1

    In acest roman nu este vorba doar de absurditatea mecanismului ci si de modul in care Josef K. si-a trait viata pana in acel moment. Dincolo de tavalugul justitiei care trece peste el, trebuie sa luam aminte si la lectia care i se ofera lui. Intr-adevar un roman de citit si de contemplat. Iar la final sa luam o decizie despre cum dorim noi insine sa ne traim viata iar daca alegem calea corecta, o facem din convingere sau din teama de a fi pedepsiti?

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale