Cine are cu ce își face provizii, la caz că se întinde și la noi, mortal, coronavirusul și se vor proclama carantine, ca pe vremea ciumei lui Caragea. Cine n-are se lasă la voia Domnului. În provincie, unde banii sînt mai puțini, voia Domnului e mai tare.
Se mai întorc români din Italia de frica gripei chinezești. Motiv de querelles politice la București. Liberalul Ludovic Orban le-a spus „italienilor” noștri să stea acolo, ca să nu aducă și gripa în țară. Pesedistul Marcel Ciolacu l-a acuzat pe Orban că vrea să le îngrădească libertatea de mișcare diasporenilor aflați la necaz. Primarul din Focșani a anunțat dramatic că va închide orașul dacă se va ivi vreun pericol de contaminare. Mulți însă dintre românii din Italia preferă să rămînă în pericolul de acolo decît să se întoarcă în țară. Pentru noi viața e atît de ieftină încît românii sînt în stare să și-o riște în Italia, unde o duc cît de cît, de mai trimit și bani acasă, sătui să se expună sărăciei sănătoase de acasă. Dacă asta e o consolare, nici ceilalți estici care s-au dus în Vest – polonezi, unguri, cehi și bulgari – nu par mai dornici să se întoarcă acasă, altfel decît dacă țările în care au imigrat le-ar da un picior în cur.
Din cînd în cînd, în momente critice, descoperim că iarba verde de acasă – cea după care tînjesc diasporenii mai ales cînd se apropie marile sărbători, Paștele și Crăciunul – nu e decît o nostalgie fără alte consecințe decît că românii stabiliți în Occident revin în țară cu gîndul să se întoarcă apoi de unde au venit. Pentru ei, România a ajuns un loc de vacanță la rude. Dar, să nu uităm, și locul în care mulți dintre cei plecați de la țară își construiesc case, ca să aibă unde se stabili la bătrînețe ori dacă nu le-o mai merge bine în Vest.
Cinci milioane dintre noi sînt acum în străinătate, unii în China comunist-capitalistă de unde nu prea dau semne că ar vrea să plece. Ca să nu mai zic de cei ce au ajuns în Marea Britanie și au devenit ținte ale unei xenofobii odioase, dar care aleg să fie umiliți și amenințați acolo decît să se întoarcă în țărișoara lor. Și-n acest timp, ce se întîmplă în România? Noi, cu anticipatele, cu războiul de poziții politice dintre partide și cu o Curte Constituțională care face mai tot timpul jocuri politice, încît această trupă a aleselor robe vișinii a devenit un soi de piele a unui pițigoi împăiat ca să semene a șoim al Constituției.
Și, ca să mă întorc la facerea de provizii în caz de Doamne ferește cu această coronagripă: la noi, de fapt, sindromul aprovizionării a început demult și vine din sărăcie sau din lipsa de speranțe, ceea ce nu-i atinge pe politicienii noștri, tot mai bogați, nu știi de unde, și pentru care diaspora nu e decît o lămîie din care pot stoarce voturi.
