În PSD, ca în orice partid, lupta pentru putere are ca scop controlul resursei. Resursa înseamnă întotdeauna bani, iar banii stau întotdeauna la stat. N-a fost întîlnit pînă acum un om politic capabil să producă bani și altfel decît luîndu-i cumva de la stat. Știința a cercetat oamenii politici, i-a clasat pe familii, genuri, partide și specii, le-a verificat habitatul, hrana, modul de reproducere și, după atîția ani de observație, n-a fost identificat nici un individ despre care să se poată spune: ăsta a făcut bani în mediul privat. Această concluzie se referă, desigur, la banii cu șase zerouri, la milioanele și zecile de milioane care plutesc într-un eter mitologic, între genialitate și cod penal, în jurul fiecărui lider cu ambiții.
Revenind la PSD, trebuie spus că remanierea Guvernului e tradusă în două limbi. Una, cea oficială, adresată poporului, e limba în care se exprimă partidul atunci cînd vrea să mențină masele amețite. Cealaltă, limba internă, se bazează pe vocabularul Puterii și al banilor pe care poate să-i mobilizeze Puterea. În limba oficială, publică, remanierea înseamnă efortul PSD de a livra noi miniștri pentru a crește eficiența guvernării. În limba internă, remanierea înseamnă redistribuirea ministerelor către baroni. Dacă asculți limba oficială afli că pe pesediști îi doare că Guvernul merge prost. Dacă asculți limba internă afli că îi doare în cur. Problema care se discută acum cu ușile închise e problema limbii: în ce limbă trebuie remaniat Guvernul? Baronii înțeleg că remaniindu-l în oficială pierd resursa, fiindcă a pune miniștri competenți (în ideea că ar exista așa ceva) înseamnă a întrerupe distribuția țintită către baronate a resurselor de la Guvern. Fie ele bugete, fie contracte, fie legislație dedicată, resursele se distribuie în condiții controlate doar cu miniștri proști, dar slugarnici. Prin urmare, limba dorită de toată lumea, atît de puciști, cît și de conservatori, este limba internă.
E posibil ca cei cîțiva miniștri mai vorbăreți și cu ceva rezultate la minister să nu cadă secerați la evaluare. Eugen Teodorovici, Lia Olguța Vasilescu, Petre Daea, Rovana Plumb au șanse să rămînă. Dar asta ca urmare mai mult a puternicului sprijin din teritoriu sau din direcția conducerii centrale și mai puțin a meritelor traduse în limba oficială.
E posibil, așadar, ca noul guvern PSD-ALDE să arate chiar mai prost decît cel actual. Iar asta se va datora, lingvistic vorbind, utilizării limbii interne. De unde și proverbul: „Fiecare partid pre limba lui piere”.
