Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Quo vadis? Cică e un incendiu pe ecran panoramic la Roma

Zoom Quo vadis? Cică e un incendiu pe ecran panoramic la Roma

Roman istoric şi nu tocmai, fiindcă o parte dintre personaje sînt inventate de autor, Quo vadis a făcut din Sienkiewicz cel de-al şaselea laureat al Premiului Nobel „pentru meritele sale excepţionale ca scriitor epic”. Cartea a avut un succes uriaş imediat după apariţie, mai întîi în Europa, apoi peste ocean. A fost tradusă în mai mult de 50 de limbi ale lumii, inclusiv în japoneză şi arabă. Prima traducere în româneşte a apărut în 1909, la Editura Alacalay. 

Quo vadis a fost ecranizat de trei ori în anii filmului mut şi de încă trei ori după aceea. Printre polonezi popularitatea lui Sienkiewicz era extraordinar de mare şi înainte de apariţia romanului. Devenise scriitorul naţional. Ceea ce scria el apărea simultan în foileton, în mai multe ziare din Polonia împărţită între ruşi, prusaci şi austrieci. Trilogia lui – în special primul roman,  Potopul -, avea o asemenea trecere, încît se spunea că nu era polonez ştiutor de carte care să nu-l fi citit pe Sienkiewicz. Un admirator necunoscut i-a dăruit romancierului 15.000 de ruble, o sumă uriaşă pentru acea vreme, iar în 1910 concetăţenii recunoscători i-au cumpărat un castel prin chetă publică. Scriitorul devotat renaşterii Poloniei a murit în 1916, în Elveţia. N-a apucat reapariţia Poloniei ca ţară independentă. A fost reînhumat la Cracovia, în 1925. 

Ideea de a scrie Quo vadis i-a venit în timpul unei călătorii la Roma, după care Sienkiewicz s-a documentat timp de opt ani înainte de a pune pe hîrtie primul capitol. I-au trebuit trei ani să ducă romanul la capăt. 

 Fără preaviz şi descrieri te trezeşti în prezentul unui trecut de acum aproximativ 2000 de ani.Ceea ce începe ca o poveste de moravuri din Roma lui Nero se transformă într-o reconstituire extraordinară a vieţii de la curtea împăratului, a vieţii de zi cu zi  din capitala imperiului şi a secretelor unei secte nou apărute care se închina unui singur zeu şi ai cărei membri aveau să fie transformaţi în ţapii ispăşitori ai încendierii Romei. 

Quo vadis e, înainte de toate şi mai presus de orice, un roman despre puterea credinţei şi a iubirii, care pînă la urmă se întrepătrund în aventuroasa poveste de dragoste dintre Vinicius şi Ligia. El cetăţean roman, politeist, ea, dintr-un neam de barbari nobili, dar creştinată. El impetuos, ea de sfioşenie fermă. Sfătuit de mai vîrstnicul său unchi Petronius, cel care a scris Satyricon, arbitrul eleganţei, tip cinic şi cam desfrînat, tînărul tribun, care a pus ochii pe Ligia în casa părinţilor ei adoptivi, în loc s-o ceară frumuşel de la bătrînul Aulus îşi pune nişte sclavi s-o răpească, după ce o agresează puţin în palatul lui Nero. 

 Bodyguardul Ligiei, barbar creştinat, de o forţă care l-ar fi făcut invidios şi pe Hercule, îi tăbăceşte rapid pe răpitori şi-l pocneşte grav şi pe tribun. În loc să se răzbune, tînărul militar dă în lingoarea dragostei. Încearcă să se pună bine cu creştinii şi-l cunoaşte pe unul dintre liderii lor, Pavel. Apostolul Pavel. Nu-i prea înţelege, dar de dragul Ligiei încearcă să priceapă ce vor toţi ăştia care se adună prin catacombe să cînte în cor şi să-l asculte vorbind pe cîte unul din ei.

 Împrejurările şi ordinele împăratului îl împiedică pe suferindul din amor Vinicius s-o ia în căsătorie pe Ligia, După încendierea Romei pe care Sienkiewicz o pune în spinarea lui Nero, creştinii sînt aruncaţi în arena circului, crucificaţi şi transformaţi în torţe vii. Ligia care ajunge în arenă ca să-i distreze pe romani e salvată de Ursus care frînge junghietura taurului de ale cărui coarne fusese legată.

 După incendiu, Nero nu mai are încredere în sfaturile favoritului său Petronius, care-i spune să nu-şi pună mintea cu creştinii. Petronius îşi taie vinele în baie împreună cu o sclavă care-l iubeşte, dar înainte de asta îi scrie împăratului o scrisoare în care-şi bate joc de talentele lui de poet şi cîntăreţ, implorîndu-l să nu se mai dea în spectacol. Vinicius şi Ligia se căsătoresc, iar tiranul, speriat de venirea lui Galba, fuge de la Roma şi se sinucide după îndelungi ezitări. Că Nero avea multe vieţi pe conştiinţă, printre care şi pe aceea a mamei sale şi a profesorului său Senecca, asta e sigur. Că a dat vina pe creştini pentru focul care a mistuit mare parte din capitală şi că i-a trimis în arenă, i-a crucificat şi a dat ordin să fie arşi de vii e la fel de adevărat. Dar că Roma ar fi fost incendiată din ordinul lui se pare că nu-i chiar aşa. Mai precis nu există dovezi împotriva lui, la fel cum nu există nici probe care să-l absolve. Cel care i-a consolidat reputaţia de tiran dement şi de incendiator a fost Sienkiewicz. Şi chiar dacă n-o fi aşa, după ce a apărut Quo vadis şi a ieşit şi superproducţia color cu acelaşi titlu, cu Peter Ustinov în rolul lui Nero, nimic nu l-a putut scăpa pe împăratul-artist de această tinichea incendiară.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Constituție, prostituție…

    14 ianuarie 2020

    A existat, după 1990, un moment încare Constituția României putea fi modificată, schimbată în bine. Era epoca în care o alianță politică obținuse peste 60% din locurile din Parlament. Se […]

  • Istoria în adormire

    14 ianuarie 2020

    Dacă turiștii sovietici înarmați cu drujbe, fitile de lampă și scrumbii afumate nu s-au sfiit în decembrie ‘89 să se cațăre pe acoperișurile caselor conspirative ale Securității și să tragă […]

  • Cel mai partid perdant

    14 ianuarie 2020

    Îmi plăcea USR, la început, ca idee. Cu mult înainte să aflu că domnul Kivu a fost un ordinar turnător la Securitate. Îmi plăcea USR ca energie. De mulți, foarte […]

  • Alegem nimic, dar mai repede

    7 ianuarie 2020

    Pare, cumva, că ne-am plictisit de democrație, că ne încurcă viitorul nostru, că vrem să-l expediem repede, ca să-l bifăm. Poți să-ți bifezi viitorul? Sigur. Pui în dreptul lui o […]

  • „Ferește-mă, Doamne, de cei ce-mi vor binele!“

    7 ianuarie 2020

    Dacă din clasa întîi pînă-ntr-a patra am colecționat, ca toți dobitocii, premii și mențiuni, să aibă și mam’mare un prilej de bucurie, dintr-a cincea, cînd se apropiau ședințele cu părinții, […]