Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Radu Leon, domnitorul invizibil

Zoom Radu Leon, domnitorul invizibil

Radu Leon a fost un nimeni. Era atît de șters, încît nu putea ieși în evidență nici pe un cîmp proaspăt arat. Dacă îl îmbrăcai în violet, îi vopseai părul în verde, îi așezai pe cap o pălărie roșie uriașă și îl suiai pe picioroange, putea trece neobservat printre zece vameși hămesiți, cărînd în spinare două cufere cu bijuterii. Cînd s-a suit pe tronul Țării Românești, în 1664, aproape nimeni n-a băgat de seamă, cei mai mulți dintre boieri întrebîndu-se, pe toată durata ospățului de instalare, în cinstea cui beau. Se spune că banalitatea lui  era desăvîrșită și că atunci cînd tușea cu subînțeles, ca să atragă atenția că e și el de față, oamenii îi aruncau o privire absentă, apoi continuau să vorbească între ei. Slujitorii nu numai că nu-l observau, nu numai că nu-l salutau, dar nici măcar nu-i răspundeau la salutul  pe care domnitorul obișnuia să-l zbiere din rărunchi.

Radu Leon era fiul lui Leon Tomșa, zis Stridie. Leon se dădea os domnesc, dar toată lumea știa cum sta treaba cu obiceiurile maică-sii. Radu, la rîndul lui, își zicea „negustorul de scoici“, doar-doar s-o gîndi cineva la dinastie. Dar degeaba. A rămas la fel de invizibil ca aerul  și la fel de inodor ca bășina unui răzeș pe lîngă răsuflarea unui boier cu dinții stricați. Cu toate astea, Radu Leon a făcut eforturi. Pe  timpul domniei lui, a fost pictată Catedrala Patriarhală de la București, fără ca, e adevărat, cineva să-i recunoască meritele. A mai făcut o încercare să-l atragă de partea lui pe Dumnezeu construind, de astă dată de la zero, Biserica Sfîntul Dumitru. A și scutit-o de taxe,  așteptînd să-și audă pomenit numele, la inaugurare, măcar o dată. Zadarnic.

În 1667, un oarecare Kara Hamie deschide, la București, prima cafenea din Țările Române. Radu Leon și-a legat speranțele de acest eveniment și s-a înfățișat, la tejghea, cu coroana pe cap, cerșind un semn de recunoștință pentru bunăvoința arătată comerțului cu narcotice ușoare. Pînă la urmă, istoria s-a îndurat să-l remarce pe domnitorul Radu Leon, căci unul dintre mușterii s-a înveselit la vederea  măscăriciului, a bătut cu giubeaua în masă și l-a trimis după ciubuc.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Carne de pui La Provincia
Big Fish
Editoriale
  • Patrie și valută

    10 februarie 2025

    La vremea lor, dacii lui Călin Georgescu mîncau ierburi, turte de orz și seu de oaie. Voievozii consumau terci de ovăz, usturoi, lapte și pește sărat. Nu erau roșii, cartofi, […]

  • De ce Dumnezeu nu-și va cheltui nici măcar mărunţișul cu noi

    4 februarie 2025

    Cînd Cel de Sus, dînd într-o parte norii, să vadă dacă m-am umplut de har, m-a auzit cum ușui cerșetorii că nu am mărunțiș în buzunar, n-a pregetat pe cînd […]

  • Doi lupi

    3 februarie 2025

    „O poveste de demult, de pe vremea dacilor, cînd se spune că lupoaica a simțit că naște, și sărea din piatră în piatră să-și caute o vizuină.“ Așa începe Călin […]

  • Cei doi Antonești

    27 ianuarie 2025

    Un criminal de război antisemit, părtaș la Holocaust, și un șomer repatriat de la Bruxelles, scos de la naftalină din dulapul soției. Ăsta e intervalul de nenorocire și salvare a […]

  • Cristela – viitoarea doamnă a Țării Românești

    21 ianuarie 2025

    Pentru că din blana lupului mort puricii sar să-și caute o altă gazdă, echipa de zgomote din jurul lui Georgescu ar putea sări din mers în căruța cu coviltir aurit […]

Iubitori de arta