Sylvester Stallone este Kevin McAllister, un băiat lăsat singur de guvernul american să se descurce cu niște bandiți care vor să-l jefuiască ziua în amiaza mare. Dar nu le va fi ușor acestor nemernici: înarmat pînă în dinți cu imaginație criminală și dorința fierbinte de a-și apăra proprietatea, Kevin le va dejuca planurile ticăloșilor cu ajutorul capcanelor sale și al partenerului său credincios, tarantula cu două capete și 24 de brațe care poate rupe un om în două din prima încercare.
Poate am exagerat puțin în paragraful de mai sus. Rambo: Last Blood nu are, din păcate, nici o tarantulă gigantică, fie ea și cu un singur cap capabil să smulgă membre cu mandibula. Nu spun că avea neapărat nevoie, dar ar fi fost o adiție binevenită.
John Rambo a îmbătrînit, ca noi toți, de altfel. Dar dacă vîrsta insistă să-i explice că-i moșulean, moșul, căpos ca un catîr, insistă să facă pe surdul. Mai îmblînzește un armăsar nărăvaș, mai bîntuie prin tunelurile săpate personal sub ferma lui tătîne-său, mai dă sfaturi de bunic fost maniac homicidal unei mîndre pe care a ajuns s-o considere ca pe o fiică… în fine, viața e cuminte și frumoasă la ferma din mijlocul lui Nicăieri, deci ar fi cazul să dăm pinteni catastrofei pînă nu e prea tîrziu.
Grație unei intrigi care nu urlă „Clișeu!” pentru că e fată deșteaptă și știe că nimeni nu vine la filme de sînge și omor cu pretenții de Hemingway, eroul trebuie să taie și să spînzure, activitate facilă și bună ca exercițiu de cardio, pentru că membrii cartelurilor mexicane sînt de regulă destul de numeroși.
Aici se rupe proverbialul film pentru majoritatea celor care au făcut spume la gură criticînd demența de față. Rambo e prea violent! Rambo e rasist pentru că omoară doar mafioți mexicani! Rambo nu susține valorile feminismului contemporan! Rambo nu li se adresează pendejilor ălora cu pronumele lor preferate!
Dacă e ceva cu adevărat de criticat este că filmul o freacă cu drama aproape o oră jumate pînă să treacă la măcel. Dacă First Blood împletea suspansul cu măcelul și cu mesajul profund uman într-un ritm și o gradare minuțios pregătite, restul seriei s-a mulțumit să fie un festival de sînge, mațe împrăștiate, suferință, răzbunare și, în general, ticăloși făcuți chiftele în cele mai ingenioase moduri cu putință. Și, în principiu, pentru aia ne ducem să le vedem.
Ultimul sînge nu dezamăgește. Mexicanii mor, se sfîrșesc, sînt uciși, își iau omorul, sucombă, expiră, decedează, răposează, iar în restul timpului sînt împușcați, hăcuiți, explodați, cuțitați, macetăiți, incendiați, țepuiți și, evident, săgetați, asta ca să nu mai amintim de prăjiți, fripți, storciți, zdrobiți și mucificați. Rambo nu se jenează să se joace de-a Abatorul 5 și uneori te întrebi cît de lipsiți de instinct de conservare sînt pusificații care se plîng că filmul insistă să-și spună povestea sîngeroasă de răzbunare în loc să susțină bășinile ideologice curente.
Rambo: Last Blood. R.: Adrian Grunberg. Cu: Sylvester Stallone, Paz Vega, Yvette Monreal.
1.777 de vizualizări
