– Aveam de schimbat chestii prin casă, deci am chemat un instalator. Băiat bun, recomandat, în fine, serios. A venit, a văzut, mi-a cerut bani pentru materiale, i-am dat pentru că era recomandat ca serios. Și dus a fost.
– Nu l-ai mai sunat?
– A, ba da. Dar mereu îl nimeream ocupat. „Boss, te sun eu mai încolo, că acum am o lucrare mare, știi și tu cum e, trebuie să muncim.” Bine, mai încolo era cînd îl sunam eu din nou, a doua zi. Și îl nimeream la aceeași lucrare. „Meștere, ți-am dat niște bani, ce facem?” “Da, boss, da’ banii ăia i-am dat pe materiale, nu m-ai plătit pe mine.” “Bine, atunci adu-mi materialele!” “Păi, cum să ți le aduc dacă am acum lucrare? Să-l las pe om cu lucrarea neterminată? Eu nu-mi bat joc de clienții mei.”
Asta era acum două săptămîni. Deja mi-era și jenă să-l mai deranjez pentru istorii atît de vechi.
– Și ce-ai făcut?
– Eu? Nimic. Doar că acum îi sună telefonul toată ziua pentru că, întîmplător, a umplut net-ul cu anunțuri în care își vinde mașina foarte ieftin. Și, săptămîna viitoare, urmează să dea un alt anunț, în care își vinde casa foarte ieftin.
– Și dacă își schimbă telefonul?
– Nu contează. Am destui amici care vor un instalator recomandat și serios.
