Răzbunarea Bursucului

Speram că Dan Petrescu are mai multă glagorie decît Meme Stoica. O fi avînd, dar nu se cunoaște. Ca să nu dea ochii cu fostul lui adjunct de la Urziceni, dar și ca să nu-l indispună fanii adversarei, la ultimul meci cu FCSB Bursucul a rămas acasă. S-a dat bolnav. Dar ca să fie limpede și cum stă cu sănătatea și ce părere are despre rezultatul partidei, și-a trimis la București rezervele. Un fel de a le spune lui Meme și lui Becali „Cîștigați cum vreau eu, nu cum vreți voi!”. Le-a tăiat orgoliul ca pe maioneză, dar vorba lui Ilie Dumitrescu rostită la televizor imediat după meci: „Cum să nu te duci la serviciu? Nu-mi aduc aminte ca vreun antrenor important să facă așa ceva.”

Nu zic că Meme Stoica ar fi meritat altceva sau că fanii FCSB-ului ar fi trebuit tratați creștinește – prin întoarcerea și a celuilalt obraz, dar nu-ți bate joc de serviciul de la care-ți iei leafa!  Mai ales însă nu da toate semnalele cu putință că nu-ți pasă de rezultat, fiindcă ți-ai văzut sacii în căruță. Meciul cu FCSB nu era vreun amical în care îți testezi rezervele. Iar dacă l-ai tratat pe față cu dindărătul, se cheamă că nu ți-ai apărat corect șansele sau mai rău, că de fapt te piși cu boltă pe campionatul pe care tocmai l-ai cîștigat. Dar într-o ligă patronată de realesul Burleanu se pot întîmpla și lucruri mai nasoale la capitolul onoare. Fiindcă în materie de corectitudinea cu care echipele își apără șansele, dacă ar fi să ne luăm după ce zice Becali, stăm oricum nasol. Că Becali n-are organ nici pentru onoare, nici pentru corectitudine, deși una, două se duce în hagialîc la Muntele Athos, asta nu e altceva, ci o scatoalcă în plus pe care o încasează fără replică fotbalul din România.

Într-un fotbal bine așezat pe principii, cînd Becali dă pe goarnă că se fac combinații necurate între echipe, federația lui Burleanu ar trebui să sară ca arsă și să-i ceară oierului cu Maybach să prezinte dovezile, iar dacă nu le are, să-l amendeze pentru defăimare. Tot așa, pentru scandările fanilor cu trimitere activă la sexul mamei adversarului, cluburile care le îngăduie ar trebui amendate imediat, ca pentru aruncatul pe teren cu petarde. Ceea ce, cum știm, nu se întîmplă. Și efectele sînt că pe stadioanele noastre e o atmosferă infectă, încît părinții grijulii cu educația progeniturilor nu-și iau copiii la meciuri. Iar cei ce se duc la fața locului sînt tot mai puțini și unii poate-or fi surzi.

Nu zic că ar trebui să ne ducem pe stadion îmbrăcați la costum și cu cravată, dar nici ca în ultima speluncă de golani și de bețivi spurcați la gură pe pereții căreia proprietarul a agățat pancarte pecare scrie „Respect!”, ca pe stadioanele unde fanii înțeleg prin respect să se abțină de la înjurăturile cu hristoși și dumnezei, de Paște și de Crăciun.

Or cînd antrenorul echipei care a cîștigat campionatul face pe bolnavul și le dă o tiflă adversarilor băgînd pe teren băieții care au uitat de cînd n-au mai jucat într-un meci oficial, asta e o insultă lichidă trimisă între ochii sportivității și un fault de cartonaș roșu la țurloaiele onoarei.