Nu aduce anul ce aduce ceasul: multe lucruri ar rămîne neîntîmplate, dacă nu s-a umplut clepsidra pentru ele. Ce șanse ar avea niște necunoscuți să dea unul peste altul pe peronul gării și să urce în trenul căsătoriei, fără ca întreg universul să comploteze ca să-i aducă împreună? Cam așa și cu întîlnirea dintre Danny și Amy, doi oameni foarte nervoși, în parcarea unui magazin de bricolaj californian: el, un Gogu etnic coreean, freelancer în construcții, instalații, mentenanță, grădinărit și alte servicii de dat cu sapa, e cît pe ce să intre cu duba, cuplată în marșarier, în SUV-ul ei, o chinezo-americană cu mapa, antreprenoarea de mare succes a afacerii de decorațiuni interioare cu plante exoticepregătită de extindere chiar în lanțul de supermarket-uri din care tocmai a ieșit. De la o stupidă ceartă în trafic, cu claxoane stridente și degete mijlocii fluturate prin aer, cei doi n-au nimic altceva mai bun de făcut decît să treacă la nivelurile următoare: review-uri proaste și comentarii negative pe rețelele de socializare, înjurături și amenințări telefonice, farse de autobază și hărțuiri sinistre, gen urmăriri violente cu mașina sau intrări prin efracție în casa celuilalt. Amorsați de problemele de la muncă și de tensiunile familiale, fiecare-și coace încăpățînat răzbunarea într-un conflict escaladat pînă la obsesie.
Dar ce-i mîna pe ei în luptă? Pentru burlacul care locuiește cu fratele pierde-vară, are eșecuri pe toată linia și stă foarte prost cu banii, după falimentul motelului deținut de părinți, împrumuturile încă nereturnate și investițiile neinspirate în crypto-monede, e un fel de a reacționa, concret, la altceva care îl agresează, cu satisfacția că, de data asta, îi și iese ce-a gîndit. Pentru ea, egoista hipsteriță măritată cu un artist ratat, care afișează permanent un zîmbet radios, în timp ce în sinea ei fierbe cu spume, strategiile de distrugere a adversarului sînt doar o supapă de defulare a neîmplinirilor profesionale și a lipsei de comunicare din viața conjugală. Pentru amîndoi, pare a fi un reflex dezvoltat de omul impulsiv, stresat de diversele dificultăți cotidiene, din nevoia de a se elibera cumva, oricum, de angoase și frustrări, fără să se gîndească prea mult la consecințe. Deși complet diferiți, ca statut social, situație financiară, educație, aspirații, cei doi inamici de circumstanță au, deci, probleme personale similare – relații defecte cu cei din jur, presiunea vinei de a le fi cauzat ceva rău, amintiri dureroase și senzație de gol interior; sînt doi oameni stricați, profund nefericiți, care, ca să se repare, trebuie să-și recunoască mai întîi greșelile, minciunile, infidelitatea, proastele alegeri. În primul rînd, în fața lor înșile.
Beef începe în forță, ca un Falling Down în care doi Michael Douglas de origine asiatică înnebunesc gradual, în atacuri unul împotriva altuia, apoi povestea pierde din viteză și intensitate, ca să avanseze lent spre o melodramă cu prea multe momente romantice și final inevitabil, previzibil încă din start. Totul pleacă de la exagerarea unui incident banal, care se întîmplă zilnic, în orice intersecție, dus mult în absurd. Exact ca în cazul dușmăniei ireductibile dintre două familii vecine de la țară, vechea ură moștenită din generație în generație care durează de decenii, fără ca nimeni să mai știe de la ce s-au luat ăi bătrîni: de la vreo vorbă proastă, spusă, cîndva, la nervi, lui mam’ mare sau de la porcul scăpat în grădina lui tataie?
https://www.youtube.com/watch?v=AFPIMHBzGDs
Beef, 2023-, un fel de Anger Management cu personaje deprimate, creat de Lee Sung Jin, zece episoade de 30-39 de minute, difuzat de Netflix.
