Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Recenziile nepublicate ale lui CTP: Baltagul

Zoom Recenziile nepublicate ale lui CTP: Baltagul

Baltagul! Un roman care nu mai are nevoie de nici o prezentare. Te lovește în moalele capului ca un topor, mai ales dacă-i pui o lamă pe lungul cotorului și dai tare, când victima nu se uită.

E primul roman SF din literatura română. Prima oară când l-am citit n-am înțeles nimic, mi s-a părut complet neverosimil, pentru că, în mod normal, o oaie năzdrăvană ar fi trebui să-l avertizeze pe Nechifor Lipan. De ce nu și-a făcut mioara datoria? Nu de-aia îi dădea stăpânu-său de mâncare? Abia după ce-am terminat lectura cărții și m-am retras într-o grotă din Carpați ca să rumeg povestea mi-am dat seama care-i explicația. De fapt, Baltagul e plasat într-un univers paralel în care oițele năzdrăvane nu pot vorbi. Sunt și ele ca oile de rând. Dau lână și lapte, iar pe urmă le tai ca să hrănești fiara de pe lumea cealaltă pe care-o ții legată în beci, cu o împletitură groasă de lanțuri. Atât de simplu era.

Cu timpul, am înțeles și semnificațiile mai adânci ale cărții. Ceea ce credeam inițial că-i repovestirea unui mit francmasonic avea un conținut mai greu și mai fascinant, dincolo de această pojghiță superficială de ocultism. Mi-a deschis ochii un înțelept elev de clasa a șaptea, care mi-a spus următoarele: ”Domnule Popescu, am tot respectul pentru vârsta matale, că pari bătrân după chelie, dar Baltagul e despre un cioban pe care-l fură hoții”. Cerurile s-au deschis, îngerii au început să trâmbițeze la urechile mele și o cascadă albă de lumină mi s-a scurs pe pielea netedă ca capului, inundând universul. Așa era! Elevul avea dreptate! Cartea chiar spunea ceva despre un cioban și despre niște hoți, dar eu am ignorat indiciile și am rămas cu interpretarea la nivelul superficial al miturilor francmasonice.

De-atunci o recitesc încontinuu și nu fac decât scurte pauze, ca să hrănesc fiara din beci care, fără paza mea strictă, ar ieși la suprafață și ar înghiți hulpav universul. Mă rog, e o povară pe care trebuie să o duc toată viața. Și nu-mi convine deloc, pentru că o parte din energia ei negativă se transmite asupra mea. Mare mister cum de rămân așa de senin la TV…

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

romania100
Editoriale
  • De ce începe să-mi fie mie rușine de sfînta nerușinare a altora

    19 iunie 2018

    Într-o vreme în care personajele lui Caragiale au evadat din proiect sfidînd legile metamorfozei, nu părem prea zguduiți că Mița Baston i-a luat locul lui Tipătescu, nici că Efimița nu […]

  • Klaus și uz de klaus

    19 iunie 2018

    Săptămîna trecută, un judecător al Curții Constituționale, Lăzăroiu, a fost amenințat. Sună îngrozitor, dar e exact așa cum sună. Consilierul prezidențial Tănăsescu și-a luat concediu și l-a atras în biroul […]

  • Isărescu și sclavii

    19 iunie 2018

    Când au apărut informații despre colaboratorul Manole, în presă a fost embargou ca pe vremea lui Gabriel Oprea. Există suspiciuni mai mult decât rezonabile că Mugur Isărescu, guvernatorul BNR, a […]

  • Războiul de independență se amînă

    12 iunie 2018

    Mitingul PSD, înrămat de Antena 3 și RTV, atîrnă acum pe perete, alături de mitingul #rezist, pictat, de-a lungul unui an întreg, de Digi24, Realitatea TV și HotNews. Sînt două […]

  • Dulăul cu colții pe-arginți

    12 iunie 2018

    “Bătrânii și moldovenii ne vor distruge viitorul!”, spuneau, fără fereală, antipatizanți de toate vârstele ai PSD-ului, înainte de parlamentarele din 2016. Prin urmare, pe locul 1 al listei pentru Senat […]