Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Recenziile nepublicate ale lui CTP: Școala

Zoom Recenziile nepublicate ale lui CTP: Școala

Ah, liceu, cimitir al tinereții mele! Mi-a plăcut la nebunie, ce mai! M-am simțit ca într-o curte cu oameni morți și monumente funerare. Treceam prin școală valsând și n-aveam nici o grijă.

Nu știu alții cum sunt, dar eu, când mă gândesc la zilele copilăriei, când părinții mă duceau în fiecare dimineață douăzeci de kilometri până-n mijlocul unei păduri, ca să-mi găsesc pe urmă singur drumul până la școală, îmi saltă inima de bucurie. Am învățat enorm pe vremea aia. În primul rând, să lovesc mereu în zona gâtului atunci când mă atacă o haită de lupi după ce m-am rătăcit și m-a prins noaptea. Apoi, că nu toate fructele care arată ca niște coacăze sunt coacăze și că unele pot induce stări psihotice care te țin și după vârsta de 60 de ani, deși tu le-ai consumat în clasa a patra.

Am avut colegi care mi-au rămas prieteni pentru tot restul vieții. Cel mai bun prieten al meu, Dumitru, stătea pe locul liber din dreapta mea. Relația dintre noi era atât de puternică încât eram singurul care putea să-l vadă. El m-a învățat tot ce știu despre tenis. Era bun însă doar pe teorie. La jocul de tenis se descurca deplorabil, era ca și inexistent în teren. Nu cred că am văzut de la el o servă ca lumea. Mă rog, unii spuneau că-i mare lucru dacă-l văd pe el.

Dintre materii, cel mai mult îmi plăcea matematica. La matematică se lăsau cei mai mulți corigenți. Veneam și eu toamna și-mi plăcea să adun într-un flacon mic de sticlă lacrimile elevilor repetenți. Și-acum îl port la gât, amintire a anilor de școală. Istoria, în schimb, nu-mi plăcea deloc. N-are nici un rost să studiezi ce s-a întâmplat demult, oricum nu mai contează, e totul istorie. Orice ai face, nu-l mai învie nimeni pe Decebal. E ca și cum m-aș crampona eu de toate finalele pe care le-a pierdut Simona. Asta e, mai bine nu ne aducem aminte, că ne facem sânge rău. Și unde aș ajunge dacă aș fi mereu încruntat?

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

romania100
Editoriale
  • De ce începe să-mi fie mie rușine de sfînta nerușinare a altora

    19 iunie 2018

    Într-o vreme în care personajele lui Caragiale au evadat din proiect sfidînd legile metamorfozei, nu părem prea zguduiți că Mița Baston i-a luat locul lui Tipătescu, nici că Efimița nu […]

  • Klaus și uz de klaus

    19 iunie 2018

    Săptămîna trecută, un judecător al Curții Constituționale, Lăzăroiu, a fost amenințat. Sună îngrozitor, dar e exact așa cum sună. Consilierul prezidențial Tănăsescu și-a luat concediu și l-a atras în biroul […]

  • Isărescu și sclavii

    19 iunie 2018

    Când au apărut informații despre colaboratorul Manole, în presă a fost embargou ca pe vremea lui Gabriel Oprea. Există suspiciuni mai mult decât rezonabile că Mugur Isărescu, guvernatorul BNR, a […]

  • Războiul de independență se amînă

    12 iunie 2018

    Mitingul PSD, înrămat de Antena 3 și RTV, atîrnă acum pe perete, alături de mitingul #rezist, pictat, de-a lungul unui an întreg, de Digi24, Realitatea TV și HotNews. Sînt două […]

  • Dulăul cu colții pe-arginți

    12 iunie 2018

    “Bătrânii și moldovenii ne vor distruge viitorul!”, spuneau, fără fereală, antipatizanți de toate vârstele ai PSD-ului, înainte de parlamentarele din 2016. Prin urmare, pe locul 1 al listei pentru Senat […]