O comedie comercială mediocră nu e suficient de mediocră dacă spre final n-o lasă mai ușor cu poantele pentru a se concentra pe un deznodământ fericit, ușor moralizator. E un fenomen ciudat. De ce comediile simt nevoia să aibă un mesaj social, rărind poantele de la un punct încolo în favoarea unei povești-clișeu? Get Hard are, în prima jumătate, o densitate rezonabilă de glume decente, amuzante, genul de poante pentru care mergi la un asemenea film. Pe măsură ce filmul se apropie de final, însă, îți dai seama că scenariștii au simțit nevoia unei încheieri cu sens. Iar sensul ăsta, în viziunea lor, nu trebuie să fie doar narativ, ci și moral. De parcă glumele n-ar fi de ajuns. Le-a fost teamă că spectatorii vor pleca acasă nemulțumiți că nu s-au ales cu nici o lecție de moralitate de pe urma filmului. Se știe – nu-i așa? – că lumea merge la comedii cu Will Ferrell pentru a face deosebirea între bine și rău.
Pe scurt, în Get Hard e vorba de un milionar imoral (Will Ferrell) care urmează să meargă la pușcărie. Are la dispoziție 30 de zile pentru a-și pune afacerile în ordine, după care va da confortul nesimțit al vilei lui pe o celulă meschină și pe niște colegi de detenție și mai meschini.
James King, milionarul interpretat de Ferrell, folosește însă acest timp ca să învețe cum e bine să te comporți la închisoare. Dacă vă plac comediile cu pușcăriași, e premisa ideală. Pentru că dezumanizarea din închisori, privită din unghiul potrivit, relevă nu doar partea agresivă a omului, ci și ridicolul condiției lui. În închisori, omul nu e doar o mașină de ucis, bătut și violat colegi de detenție, ci și un personaj tragi-comic, care face eforturi evidente să pară mai dur decât este.
Scenele amuzante se concentrează, după cum spuneam, în prima jumătate. Acolo apar mai toate glumele cu miliardari imorali și leneși, care fac profituri din nimic, aproape fără să-și dea seama. Tot aici întâlnim și glumele despre universul violent în care sunt nevoiți să trăiască negrii, din cauza rasismului și a nedreptății sociale. Spre final, încep să se aglomereze tot mai mult învățămintele morale ale filmului, pe care le voi enumera după cum urmează:
1) Nu e bine să minți, că până la urmă tot se află.
2) Milionarii care fac chestii pe bursă sunt mai imorali decât gangsterii de cartier, care se omoară între ei.
3) Banii n-aduc fericirea, poate și pentru că bogații sunt atât de proști și de naivi încât te întrebi cum au reușit să facă averea aia a lor.
4) E bine să ai încredere în justiție, pentru că nimeni nu intră la închisoare nevinovat. Chiar dacă pentru restabilirea dreptății e nevoie de o bătaie neverosimilă pe un iaht luxos.
5) Și artele marțiale braziliene sunt bune la ceva, chiar dacă la început pare că se rezumă la un dans ridicol, pe care Will Ferrell îl face să pară și mai ridicol.
În rest, filmul e plin de stereotipuri rasiale de care se face mișto. Aproape că rasismul e la fel de ironizat ca lăcomia și lipsa de moralitate a milionarilor din industria financiară. De altfel, se vede clar că Get Hard e un film al vremurilor noastre. Conține genul de critică socială care a devenit foarte populară după criza economică din 2007-2008 și după apariția unor mișcări ca Occupy Wall Street. Partea proastă e că glumele sunt inegale, iar încărcătura moralizatoare a unora e stridentă. Uneori, ironia e amuzantă și binevenită, alteori e doar tezistă.
Nici măcar corectitudinea politică a filmului nu e dusă însă până la capăt. Deși de partea bună în privința inegalităților sociale și economice, Get Hard e incredibil de lipsit de compasiune față de pușcăriași. Realitățile crude din pușcării par acceptate ca un rău necesar, ca o chestie inevitabilă a lumii în care trăim. Nimănui nu-i pasă de brutalitatea găștilor din închisori, deoarece, după cum știe toată lumea, iar filmul ăsta o demonstrează încă o dată, numai cine e vinovat ajunge la pușcărie. Iar de oamenii care fac nasoale pur și simplu nu ne pasă.
Get Hard, comedie, SUA, 2015. Regia: Etan Cohen. Cu: Will Ferrell, Kevin Hart.
