Restaurante europene: Les Buffets du Vieux-Port, Marsilia

La Marsilia, în portul vechi, fix peste drum de stația principală de pe faleză a trenulețului turistic spre catedrala Notre-Dame de la Garde, e un all-you-can-eat care mi-a fost recomandat de un localnic. Nu chiar locuitor al orașului, dar vecin relativ apropiat al marseillezilor: Adrian, fostul gălățean doctor de vreo 25 de ani la Nisa, cu care mă mai întîlnesc din cînd în cînd prin Europa, pe la diverse evenimente sportive. (Am fost, de exemplu, împreună și la Berna, pentru partida lui Pițurcă & Co. cu olandezii de la Euro 2008, și la Manchester, la meciul de Liga Campionilor United-Oțelul, din 2011, dar și la București, la Masters-ul de snooker de-acum vreo șapte ani, cînd Ronnie O’Sullivan a ajuns în finala cu Trump de la Circ. Nu cu clovnul american, cu jucătorul englez Judd Trump. Și Circul e cel fost de Stat, actualmente Metropolitan, din centrul Capitalei.)

În sîmbăta aia înnorată de noiembrie, cînd a auzit că sînt turist în zonă, Adrian s-a urcat în tren la Nisa și a coborît din el la Marsilia, ca să reînnodăm discuțiile puse în hold data trecută. După o plimbare combinată (trenuleț la dus, autobuz la întors) pînă la Notre-Dame de la Garde, înainte de o vizită la mult-lăudatul muzeu de artă MuCEM, Musée des Civilisations de l’Europe et de la Méditerranée, mi-a propus să facem pauza dintre reprizele turistice în Les Buffets du Vieux-Port. Așa am ajuns, pe sub niște arcade ca la Romană, în localul ăsta care, de 28 de euro, te lasă să te servești de prin platouri și tăvi cît îți încape în stomac – un mănînci-cît-poți sau la-liber, tradus aproximativ din engleza sau franceza de bucătărie (lordul John îi zice all-you-can-eat, fratele Jacques, à-volonté). La noi a intrat în vocabularul flămîndului ca bufet suedez, deși nordicii n-au nici pe departe voracitatea românilor, antrenată în anii de lipsuri alimentare.

Prima senzație pe care o ai în Les Buffets du Vieux-Port e de invitație la masă în restaurantul unui hotel de patru stele în regim all-inclusive cu bufet suedez, deci. Pardon, marseillez, că au, cum se laudă și pe firmă, cuisine provençale. Nu mai știu ce și-a luat Adi (oricum, nu-i frumos să te uiți în farfuria omului), dar eu m-am servit mai întîi, ca aperitiv, cu niște brînzeturi franțuzești, două linguri de pastă de măsline kalamata, puțină terrine de rață (cred), ceva budincă de legume și un pic de salată. La felul principal, am ciugulit de prin tăvi ce mi s-a părut mai apetisant și/sau interesant: orez cu bucăți de calamar, medalion de vițel în sos de vin și, bineînțeles, doar de curiozitate, celebra specialitate locală bouillabaisse (neimpresionantă: un soi de tocăniță de pește ordinară – mult mai bun e ce se gătește din carnea de apă pe la noi prin Deltă). Deși nu prea mănînc desert, de data asta am făcut o excepție, lopățind cu lingurița, alternativ, cînd printr-un pahar cu mousse de ciocolată, cînd printr-unul cu un fel de bezea, și am degustat și niște prăjiturele, două blonde, două brune. Lichidele se comandă separat, suplimentar taxei de ingurgitat solide, din singurul meniu care te așteaptă lîngă tacîmuri, cel de băuturi. Noi ne-am dorit cîte o halbă de bière pression, aduse chop-chop de o chelneriță fîșneață. E adevărat că n-a venit cu ele de foarte departe: le-a luat, fără să facă aproape nici un pas, de pe tejgheaua bărulețului de lîngă masa noastră.

Amenda pentru acest dezmăț culinar, în total, vreo 70 de euro (pe care Adrian mi-a făcut plăcuta surpriză să-i plătească el, cumva în contrapartidă la cardul turistic de intrat pe la muzee și plimbat cu autobuzul/metroul prin oraș pe care i-l făcusem cadou), ar fi fost, probabil, asemănătoare într-un local clasic, à la carte. Avantajul prînzului în Les Buffets du Vieux-Port e că, la varietatea ofertei, dacă nu-ți place ceva, poți oricînd înlocui rapid cu altceva. Și că, de banii ăștia, ai inclusă și poziționarea ultracentrală a meselor cu vedere, de pe terasa din față, la port și la catedrala de pe deal, peste apă. Un bonus de care n-am beneficiat decît parțial, prin geamurile mari obturate de coloane, pentru că am mîncat înăuntru.