Revista breslei: România Mare, dar nu se predă

Citind pe sărite noul Cod Civil, intrat în vigoare la 1 octombrie, am văzut că se consideră, mai nou, o ofensă la adresa vieţii private „utilizarea cu rea-credinţă a numelui, imaginii, vocii sau asemănării cu o altă persoană“. Oare acelaşi lucru e valabil şi pentru utilizarea asemănării cu un şobolan? În cel mai recent număr al revistei România Mare, Valentin Stan, „handicapatul cu mustaţă şobolănească (frână de muci)“, e doar unul dintre personajele care apar în rubrica „Săptămâna pe scurt“. 

Aflăm despre el că le spu­ne, în timpul emisiunilor lui, oamenilor din regia de emisie: „Daţi-mi failul XL-5, daţi-mi ima­gini cu cutărică, daţi-mi muie!“. Insultele din săptămânalul peremist au ceva din candoarea copilăriei. Dacă un elev de 12 ani şi-ar cizela puţin scriitura, iar personajele din politica şi presa românească ar fi copii de la el de la bloc, puştiul s-ar integra fără probleme la România Mare. Numai la vârsta aia eşti capabil să stâlceşti în mod pueril orice nume („Că-că-cărtărescu“, „Marko Bela, băga-i-am în fund umbrela“) şi să transformi nişte trăsături banale în defecte fizice monstruoase („ţigănuşul cu picioare scurte şi mâini lungi“). 

Şi, cum cel mai mare duşman al copilului de 12 ani este un alt copil de 12 ani, iată cum explică Alcibiade de ce un puşti din Vaslui a fost sfâşiat noaptea de o haită de câini: „6 copii (cei mai mulţi fiind ţigani) s-au dus să fure de la fabrica de pâine; 4 au rămas afară (să ţină de şase), iar 2 au sărit gardul; câinii erau de pază, într-un spaţiu închis, şi au reacţionat. Iată că îi vânăm pentru că îşi fac datoria“. Las la o parte faptul că nu e nimic mai trist decât ura rasială faţă de un copil. Ce mi se pare interesant e că Alcibiade ia atitudine şi intervine în conflictul dintre patru câini şi un copil de 12 ani, arătând de partea cui se află dreptatea.  

În rest, în România Mare mai găsim o poezie despre primăvară şi un documentar serializat despre reîncarnare. Probabil că ultimul text nu conţine nici o insultă pentru că până şi lui Alcibiade îi e greu să se ia de defectele fizice ale unui corp imaterial.

Oricum, revista România Mare e foarte greu de pus la colţ. Nu cred că o să rişte nici un judecător să devină brusc „ţigan pişat pe el“, doar pentru a le da câştig de cauză reclamanţilor.