Silicon Valley Bank a dat faliment. S-a întâmplat ca la firmele noastre de asigurări: azi sunt bine, mâine se încăpățânează să nu respire. Signature Bank a vibrat și ea, a intrat în rezonanță cu proasta ailaltă și, în final, în faliment o zi mai târziu. Sunt locul doi și locul trei în istoria dezastrelor bancare americane. Guvernul, Banca Centrală și chiar Departamentul de Servicii Financiare din New York au preluat cadavrele și le-au luat la întrebări. În timp ce scrollam sictirit confirmându-mi faptul că acest tip de capitalism nu va mai lăsa nici o stabilitate mentală individului, am dat peste următoarea știre: „Silicon Valley Bank (SVB) le-a acordat prime anuale angajaţilor, cu doar câteva ore înainte ca autorităţile americane să pună capăt activităţii instituţiei“.
În ziua în care clienții fugeau să-și scoată depunerile și nu mai găseau lichidități în bancă, angajații și șefii, mai ales, își dădeau prime pentru anul 2022. Păi, mi se pare normal, doar fusese un an atât de bun încât, iată, a condus la faliment. Dacă nu ei, atunci cine?
Aceste lumi care se prăbușesc brusc, prinzând sub ele uneori fonduri de pensii și vieți, arată cam așa: angajaţii Silicon Valley Bank aveau, în 2018, salarii medii de 250.683 de dolari, potrivit Bloomberg.
Întrebările sunt legate de această nouă epocă a instabilităților financiare, investiționale, care de data asta apar înrămate de sechelele unei pandemii, de o delirantă tipărire de bani și de un război. Și oare care va fi rolul presei după ce pare că și-a asumat pe față misiunea de a crea panică, de a o întreține, de a o inventa, de a-și cupla „consumatorii“ la rezerve inepuizabile de frică?
