Hi, hi, hi, au ajuns mai rău ca noi! Ne făceau de două parale – că sîntem frivoli şi superficiali, că frecventăm prostimea gregară, ba, chiar mai rău, „mahalaua ineptă“. Iacătă, azi, dl Gabriel Liiceanu, unul dintre intelectualii de vază ai acestei naţiuni, îşi începe discursul de la Realitatea TV cu o parabolă inspirată din, cum pronunţă dînsul, futbol. Urmăriţi înregistrarea emisiunii! Noi, ca membri ai unei minorităţi dintr-o majoritate manipulată şi dictatorială, am găsit altă manieră de a supravieţui acestor vremuri cumplite.
E lucru cunoscut că, pe vremea lui Ceauşescu, s-a practicat rezistenţa prin cultură. Ei bine, în amurgul regimului Băsescu, îngăduiţi-ne, stimaţi intelectuali publici, să adoptăm rezistenţa prin incultură – adică prin fotbal, un fenomen popular, dispreţuit de oamenii fini, cei îngroziţi de puciul care va restaura comunismul. Noi, unii, sîntem tăbăciţi. Ca nişte tîmpiţi (fişa postului), am chibiţat la scandaluri, etapă cu etapă. Or, acum, constatăm că multă lume e îngrozită de hărmălaia din politică. Nu vă panicaţi, oameni buni! Puneţi-vă un disc cu cîntece gregoriene sau recitiţi fragmente din Marc Aureliu. Întocmai cum înşine găsi-ne-vom oaza de linişte în aste vremuri tulburate: cu CSMS Iaşi-Oţelul şi Bistriţa-Astra (ambele încheiate cu 1-2) sau, de ce nu, chiar cu Goverla Ujgorod-Şahtior Doneţk (1-3). Am tot zis că, atît de expus public, fotbalul românesc e un fel de avangardă. Acum, doar după prima etapă, în fotbalul nostru e relativă linişte. Numa’ prin România e ceva tămbălău. O fi de vină şi ea, căldura. Căci, altfel, nu pricepem ce tragedie e mai mare: că pleacă Borcea de la Dinamo sau că pleacă Băsescu de la Cotroceni? Hai România, hai la vot!
