Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Să plîngem cu Umberto Eco

Zoom Să plîngem cu Umberto Eco

Eco nu credea că va scrie vreodată un roman*. Era convins că îi lipseşte talentul pentru o asemenea întreprindere. Asta pînă în ziua în care o prietenă care lucra la o mică editură i-a cerut să scrie o povestire poliţistă, iar el i-a spus că dacă ar scrie un roman poliţist, acel roman ar avea peste 500 de pagini şi acţiunea s-ar petrece într-o mănăstire medievală. 

Prietena i-a răspuns că ea nu se ocupă de maculatură nevandabilă. Iritat, semioticianul se întoarce acasă, găseşte într-un sertar o mîzgălitură în care îşi însemnase numele unor călugări şi decide că ar fi interesant să otrăvească un călugăr care citeşte o carte misterioasă. Şi aşa a început să scrie Numele trandafirului. N-a avut nevoie să se documenteze, fiindcă toată documentaţia o avea în cap de pe vremea cînd se ocupa de literatura medievală. A descris o mănăstire inexistentă, căreia însă i-a de­senat planul de nenumărate ori, ca să ştie cît putea dura un dialog, de la o încăpere la alta. Unii cititori i-au spus că au vizitat mănăstirea lui şi nu le venea să creadă că ea nu există. Alţii erau convinşi că manuscrisul găsit, al cărui text e „transcris“ în carte, a existat cu adevărat, deşi era invenţia lui Eco, ceea ce-l face pe autor să încerce să găsească răspuns întrebării de ce credem în existenţa personajelor de roman, deşi ştim că sînt închipuite, şi de ce plîngem la sinuciderea Annei Karenina. Pentru că, zice Eco, în romane personajele chiar există, iar ceea ce li se întîmplă nu poate fi pus sub semnul îndoielii. Ştim ce face şi ce gîndeşte un personaj mai bine decît ştim ce i se întîmplă celei mai apropiate persoane din viaţa reală. Şi din acest motiv, chiar dacă nu ne îndoim că Anna Karenina e inventată de Tolstoi, sinuciderea ei ne face să lăcrimăm. Fiindcă viaţa ei din roman e tot atît de adevărată ca existenţa noastră în afara romanului. Încît n-avem nici un motiv să ne jenăm că plîngem de mila unei persoane inexistente.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • O instituție anticreștină

    22 octombrie 2019

    După ce a apelat la criminaliști de import spre a studia colecția de oscioare a șefului de campanie electorală morbidă a lui Klaus Johannis, DIICOT-ul i-a refuzat lui Gheorghe Dincă […]

  • Dictatorul român

    22 octombrie 2019

    Dacă îl punem deoparte pe Emil-Constantinescu-Cel-Învins-De-Securitate, ca pe un fluture rar, orbit și el de strălucirea puterii, dar cu frumoase desene morale pe aripi, insectarul președinților noștri prezintă doar gîngănii […]

  • Bellocrația

    22 octombrie 2019

    Deși termenul poate părea o invenție recentă, nu este. „Bellocrat“ apare la Suetoniu, la Ovidius, Wolfgang Lazius, Johann Pistorius, Plinius, Abraham Bzowski, Scipione Ammirato, Bartholomeo Gramondo și poate și la […]

  • O găina beată va cînta cucurigu pe palatul Victoria, însă foarte încet, ca să nu-l trezească pe Klaus Iohannis

    15 octombrie 2019

    După ce o tînără iraniană și-a dat foc în piața publică fiindcă fusese condamnată pentru port ilegal de nădragi bărbătești, ayatollahii care le interziseseră femeilor accesul pe stadioanele din Teheran […]

  • Elegie pentru Ciuma Roșie

    15 octombrie 2019

    Guvernarea PSD zace azi în colbul istoriei minore, doborîtă de propria fudulie, otrăvită cu propria prostie și sfîrtecată de propria trădare. PNL și Klaus Iohannis se împăunează cu uciderea ei, […]