23 august 1944
– Domnule mareșal, deci nu vreți să semnăm armistițiul cu rușii.
– Refuz, maiestate.
– În cazul ăsta, nu mai rămâne decât o singură soluție. Arestați-l!
Doi soldați se apropie de mareșalul Antonescu și-l imobilizează.
– Ce? Ce-i asta? Sunteți nebuni! Luați mâinile de pe mine! Tu, soldat, sper că te-ai spălat după ce-ai fost la baie. Mâine vă-mpușc pe toți cu mâna mea.
– Mareșale, degeaba ne ameninți. Știi și tu că războiul ăsta e o cauză pierdută. Doar ai văzut ce urât face Hitler în filmulețul ăla de pe Internet pe care ți l-am trimis.
– Idioților, eu știu germană. Hitler nu spune lucrurile alea din subtitrări. Chiar ați crezut că se enervează așa de tare din cauză că apare Matrix 4?
– Mareșale, degeaba protestezi, războiul e pierdut.
Mareșalul Antonescu se întoarce spre unul dintre soldați și-i aruncă o privire criminală de război.
– O să plătești, netrebnicule!
– Da, da, sigur, răspunde tânărul soldat cu deriziune, gândindu-se că, gata, războiul s-a terminat și acum poate să stea toată ziua în chiloți și să joace FIFA 44, fără să-l mai pună nimeni să invadeze Uniunea Sovietică.
Mareșalul se simțea ca un iepure în cușcă, și pe bună dreptate, pentru că era un om oribil și făcuse multe chestii groaznice la viața lui, despre care ar trebui să învățăm la orele de istorie, dar iată că nu se-ntâmplă.
– Luați-l de aici! poruncește curajosul rege Mihai, dar chiar atunci intră în biroul regal un curier de la DHL care nu aduce un pachet sau ceva, ci o veste de pe front.
– Maiestate, am vești noi de pe front, spune curierul, scoțând din tolba lui un plic pe care scria mare „Vești”.
– Ce s-a întâmplat? întreabă tânărul monarh care pe vremea aia se chema cum se cheamă acum Parcul Herăstrău, adică Regele Mihai I.
– Maiestate, veștile spun că nemții au spart frontul și acum îi aleargă pe ruși înapoi în URSS.
– Dar e imposibil. Nemții erau în retragere.
– Ei bine, nu mai sunt. Cică acuma câștigă teren și au ajuns iar la Kiev, profitând de vremea frumoasă, propice războiului. Mâine urmează să ajungă la Cotul Donului, Stalingrad și, dacă nu dă vreun viscol, chiar la Moscova.
În biroul regelui se lasă dintr-odată o tăcere adâncă. Tânărul rege tocmai întorsese armele împotriva nemților, care acum, iată, erau pe cale să câștige războiul, exact ca-n romanul The Man in the High Castle de Philip K. Dick.
Ce era să mai facă? Nu putea să întoarcă iar armele, gen să revină cu ele în poziția inițială. Oare să-i spună mareșalului că totul a fost o glumă? Să-i spună că 23 august e noua zi a păcălelilor și că azi toată lumea se ține de șotii și face farse hazlii?
Soldatul care-l arestase pe Antonescu și-l luase cam tare îi îndepărtează acum mareșalului o scamă de pe uniformă.
– Să știți că m-am spălat pe mâini după ce-am fost la baie, îl asigură soldatul.
Mareșalul îl privește cu scârbă și face doi pași în față, apropiindu-se de rege.
– Te omor cu mâna mea, băiete, îi spune amenințător Antonescu regelui Mihai, la modul că e nasoală treaba.
Regele Mihai înghite în sec și-i înjură în gând pe Maniu și pe socialiști, care-l îmbârligaseră să-l aresteze pe mareșal. Trebuie să găsească rapid o soluție. Ca să câștige timp, îi poruncește curierului de la Cargus (era inițial de la DHL, dar între timp a întors și el armele) să citească veștile mai departe.
– Așa… unde rămăsesem? Deci nemții au spart frontul, înaintează pe teritoriul Uniunii Sovietice și în curând vor fi la porțile Moscovei, unde speră să pună mâna pe mustăciosul cu față de motan gras. Semnat, Constantin Sănătescu, 1 aprilie 1944. P.S. Maiestate, sper să-mi apreciați spiritul de glumă. P.P.S. Adică, gen, ziua păcălelilor, v-ați prins?
– Așa scrie acolo? întreabă regele, ca să fie sigur.
– Da, maiestate.
– Adică e o scrisoare de la 1 aprilie?
– Da, maiestate. La noi ajung scrisorile mai greu, știți foarte bine ce drumuri proaste avem, că doar sunteți automobilist. Mașinile la noi în țară circulă foarte greu, iar uneori le mai oprește și Iliescu pe drum, ca să le trimită înapoi la aeroport. Mă rog, nu intru în detalii.
– Așa e, așa e, spune rege, răsuflând ușurat, în timp ce soldatul se scarpină de zor la locurile intime, pentru ca de data asta să-l aresteze pe Antonescu fără să mai fie curat pe mâini.
