După lupte milenare, care durează de la pașopt încoace, avem și noi faliții noștri. Pe întreg cuprinsul țărișoarei, cluburile zburdă voios între insolvență și faliment. Acum, firesc, va veni pasul următor, next step, pre limba globalizării: s-avem și noi expații noștri. Să ne naturalizăm străinii, pînă nu ni-i iau alții! Kehinde Fatai, talentatul și simpaticul giurgiuvean din Nigeria, va deveni mintenaș cetățean român. În finală, la proba de imn, va dovedi că păstrează un nume de Traian, că e fecior de dac și de roman, bun cunoscător al etnogenezei, reliefului și Constituției acestei țări. Doar atît mai așteaptă Federația și Piți, o simplă formalitate, ca să-l cheme sub arme, la Națională. E o premieră, pentru noi. Fatai va deveni o binevenită pată de culoare neagră într-un peisaj cenușiu.
E bine. Altfel, așa nu se mai putea, fraților! Ne-o luaseră înainte pînă și italienii, verii noștri de geantă latină, cu Balotelli al lor. Adicătelea de ce Belgia, zisă România Occidentului, să-i aibă pe Kompany, Witsel, Fellaini, Dembélé și Lukaku, iar noi nimic? De ce Elveția, un Ardeal al Apusului, să se împăuneze cu Behrami, Dzemaili, Mehmedi și Xhaka, iar noi deloc? Asta ca să nu mai pomenim de nemți, englezi și mai ales francezi, mama lor de colonialiști!… Da, sosit-a clipa, bătut-a ceasul istoriei, căci trebuia să intrăm și noi în rîndul lumii civilizate. Sîntem independenți, sîntem o națiune naturalizatoare!
Chiar așa să fie? Este atît de seducător fotbalul românesc, încît jucătorii din Africa și Americi abia așteaptă să fie mobilizați sub tricolor? A se slăbi, monșer! Ajunge doar să urmărim fluxurile migratorii la nivelul echipelor de club. De exemplu, brazilienii de top merg direct în campionatele mari din Occident, ăia foarte buni ajung pe la Șahtior, iar noi ne mulțumim, cu ceva noroc, numai cu unii cît de cît bunicei. În schimb, ne bazăm pe export. Tot ce avem mai bun pleacă din țară, în formă neprelucrată, de la vîrste fragede. Ne mîndrim cu faptul că zeci de puști de-ai noștri (recent, Rareș Lazăr, 15 ani, la Academia lui Tottenham) au semnat contracte cu cluburi prestigioase. E foarte bine că se școlesc acolo, în străinătate. Da’ cînd se vor întoarce (dacă se mai întorc) vor mai avea chef să îmbrace tricoul galben, să-și rupă oasele pentru România? Puterea de fascinație a metropolelor se bazează pe bogăție, desigur, dar și pe promovarea unor modele de educație, de civilizație. Noi sîntem doar o metropolă de mîna a doua spre a treia. Naturalizăm africani, e OK, e-n mersul vremilor. Totuși, bibicule, cum facem să-i renaturalizăm pe copiii români?
Din această dilemă nu putem ieși, ziceam. Globalizare să fie, da’ să știm și noi că ni-i mai bine!
