Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Scriitor în comunism (LXIX)

Zoom Scriitor în comunism (LXIX)

Cum spuneam într-o altă gazetă, în toamna anului 1970 eram un om „liber“, adică, mai bine zis, scăpasem de armată unde, un an şi jumătate, construisem socialismul pe şantierele Patriei.

Ei bine, nu-l construisem chiar eu, cu mînuţele mele („Cu mînuţele-astea două / Construiesc o ţară nouă“, zicea o poezie din copilăria mea), eu îi faceam bine, dacă erau bolnavi, pe cei care chiar „edificau socialismul biruitor“, nişte amărîţi, care habar n-aveau că naţional-socialismul lui Ceauşescu s-ar fi prăbusit dacă nu l-ar fi proptit cu umerii lor de soldaţi fără drept de a purta armă. Miliţienii şi securiştii nu construiau nimic, ei ne păzeau numai. Nu de pomană sistemul fusese numit, pe bună dreptate, „lagărul socialist“. În toamna aia eram un om „liber“, aveam o iubită, studentă la Facultatea de Psihologie, pe Cristina, împlinisem douăzeci şi trei de ani, visam că o să ajung scriitor şi, başca, eram din nou student la Facultatea de Chimie a Institutului Pedagogic din Bucureşti. Lăsasem armata în urmă, dar ea avea să-mi ia urma ca să nu uit de existenţa ei. 

Aşa că ăia de la armată mi-au făcut o figură urîtă. M-au chemat la comisariatul militar de sector şi mi-au lipit o hîrtie pe livretul militar. Pe hîrtie scria: „Ordin de chemare la mobilizare. Ordon ca la declararea mobilizării publice SĂ VĂ PREZENTAŢI ÎN TERMEN DE 6 ORE la U.M. 10358“. Hîrtia mai avea trei cupoane de călătorie gratuită cu CFR, NAVROM, TAROM şi AUTO. Pînă în ’89 am trăit cu coşmarul că Ceauşescu va decreta, cine ştie din ce motiv, mobilizare generală.

(Va urma)

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Vulpea cu clopoțel

    19 februarie 2019

    Cu tirbușonul în mînă, am încercat zilele trecute să extrag tîlcul unei întîmplări hazlii povestite de un amic proaspăt întors dintr-o excursie prin secuime. Cazați la cabana unui pădurar care, […]

  • Cam pioană

    19 februarie 2019

    Laura Codruța Kövesi doarme acum somnul neliniștit al urmăriților penal, învelită cu pătura otrăvită a prezumției de nevinovăție. Judecata publică a început să parcurgă etapele torturii, de astă dată cu […]

  • Asistații de la SRI

    19 februarie 2019

    Ovidiu Marincea este un fost lucrător din presă, la Realitatea TV, apărut de nicăieri ca jurnalist și dispărând apoi la fel de repede în negura care e foarte probabil să-l […]

  • În așteptarea atletului lui Dumnezeu

    12 februarie 2019

    A fost nevoie ca un parcagiu italian să se metamorfozeze în medic, pe pajiștea cu fătuci mioritice producătoare de silicon, pentru a vorbi de seninătatea criminală cu care am acceptat […]

  • Adevăratul nume al Laurei Codruța Kövesi

    12 februarie 2019

    Pentru o țară de mărime medie, îndepărtată și înapoiată, binecuvîntată de un dumnezeu amnezic, irigată de rîuri fără pești, locuită de oameni fără obraz, poluată de vorbe, ocolită de autostrăzi, […]

romania100