Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Scriitor în comunism (LXIX)

Zoom Scriitor în comunism (LXIX)

Cum spuneam într-o altă gazetă, în toamna anului 1970 eram un om „liber“, adică, mai bine zis, scăpasem de armată unde, un an şi jumătate, construisem socialismul pe şantierele Patriei.

Ei bine, nu-l construisem chiar eu, cu mînuţele mele („Cu mînuţele-astea două / Construiesc o ţară nouă“, zicea o poezie din copilăria mea), eu îi faceam bine, dacă erau bolnavi, pe cei care chiar „edificau socialismul biruitor“, nişte amărîţi, care habar n-aveau că naţional-socialismul lui Ceauşescu s-ar fi prăbusit dacă nu l-ar fi proptit cu umerii lor de soldaţi fără drept de a purta armă. Miliţienii şi securiştii nu construiau nimic, ei ne păzeau numai. Nu de pomană sistemul fusese numit, pe bună dreptate, „lagărul socialist“. În toamna aia eram un om „liber“, aveam o iubită, studentă la Facultatea de Psihologie, pe Cristina, împlinisem douăzeci şi trei de ani, visam că o să ajung scriitor şi, başca, eram din nou student la Facultatea de Chimie a Institutului Pedagogic din Bucureşti. Lăsasem armata în urmă, dar ea avea să-mi ia urma ca să nu uit de existenţa ei. 

Aşa că ăia de la armată mi-au făcut o figură urîtă. M-au chemat la comisariatul militar de sector şi mi-au lipit o hîrtie pe livretul militar. Pe hîrtie scria: „Ordin de chemare la mobilizare. Ordon ca la declararea mobilizării publice SĂ VĂ PREZENTAŢI ÎN TERMEN DE 6 ORE la U.M. 10358“. Hîrtia mai avea trei cupoane de călătorie gratuită cu CFR, NAVROM, TAROM şi AUTO. Pînă în ’89 am trăit cu coşmarul că Ceauşescu va decreta, cine ştie din ce motiv, mobilizare generală.

(Va urma)

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Poate fi un orbete președinte de țară?

    20 august 2019

    Klaus Iohannis a pierdut ocazia de-a juca o scenetă biblică pe țărmul Mării Negre fiindcă, dacă s-ar fi aplecat asupra soldățelului american leșinat și l-ar fi cărat în brațele-i vînjoase […]

  • Președintele armatei moarte

    20 august 2019

    Marți, 20 august, peluza Casei Albe va duce iar povara președintelui Iohannis. Sînt fire de iarbă care au avut norocul să geamă sub pantofii unui Macron, unui Netanyahu, unei Merkel […]

  • Politiciene disperate

    20 august 2019

    Ne îndreptăm, cu pași mari, spre momentul în care va fi aproape obligatoriu ca politica să fie condusă de către femei. Dintr-un domeniu eminamente patriarhal, politica tinde să devină tărâmul […]

  • “Întîmplări din irealitatea imediată”

    13 august 2019

    Aflînd că pușcăriile românești sînt mari producătoare de scriitori bine furajați, o editură newyorkeză i-a făcut domnului Gheorghe Dincă o ofertă de nerefuzat pentru publicarea unui bestseller memorialistic cu titlul […]

  • Planul Marshall pentru săraci

    13 august 2019

    America și Occidentul european trag fără chef de o căsnicie obosită, împovărată de ani și de plictiseală. Duși sînt anii logodnei, cînd generalul Marshall a descălecat la Paris din spinarea […]

Cele mai citite