O tăcere stranie învălui cabinetul după ultimele cuvinte ale vistiernicului Cîțu. Miniștrii se priveau unii pe alții fie cu stinghereală, fie cu un licăr poznaș în pupile. În cele din urmă, Ludovic II își asumă poziția de bărbat la îndemnul lui Turcan și vorbi, roșu la față și încercînd din răsputeri să nu chicotească:
– Cîțule, noi nu înțelegem de ce racii care epilează brazilian s-au mulțumit doar să te tundă chilug și au ignorat complet faptul că nu aveai pantaloni pe tine, dar acum vrei să ieși din sac?
– NU! Am și eu demnitatea mea! mormăi Gollum– pardon,Cîțu.
– Dar dacă ți-aș lipi niște bani pe frunte, să nu se vadă chelia? interveni Turcan.
– Și despre ce sumă ar fi vorba? rosti Cîțu, brusc îmbunat.
– Depinde… tu cam cît ai putea să împrumuți prostește și cu dobînzi oneroase? îl stîrni Tătaru.
Fără să mai poată rezista după o asemenea întrebare, Cîțu scoase capul din sac. La vederea lui, Anisie leșină, Predoiu chițăi, iar Violeta scăpă un geamăt de repulsie, de parcă ar fi atins un sărac.
– Pune, băi, niște chiloți pe tine, nu ieși așa! Sînt femei aici! îl apostrofă umbra neagră.
– Da, sînt și doamne aici! întări Violeta.
– Nu, Violeta, sînt doar femei. Ar fi fost și doamne, dar pe ultima ai avut tu grijă s-o dai afară, spuse umbra neagră cu dispreț.
– Băi, eu pînă la urmă ce fac? Ies sau mai stau? întrebă Cîțu, scoțînd din sac un creștet roșu, aprins de enervare.
– Nu-l putem lăsa să iasă așa, susură Turcan conspirativ în urechea lui Ludovic II. Arată fix ca planul secret de guvernare liberală.
– Și ce să facem? Să-i punem o perucă? Am avea una de la petrecerea McDonald’s, e și colorată…
– Da, n-ar sesiza nimeni diferența, admise Turcan. Dar e prea creață și mi-e teamă că, dacă îi alunecă pe bărbie, Florinel o să arate fix ca pretențiile de patriotism ale Atotmutului.
– Și atunci?
– Atunci cred că umbra neagră s-ar putea să aibă dreptate… Să-i dăm niște chiloți!
Legenda spune că Ludovic II a poruncit fix ce i-a ordonat Turcan și pajii au adus perechea de chiloți sortită să-l aducă pe Cîțu înapoi la lumină. O mînă ieși din sac și trase chiloții hoțește înăuntru…Racii se auziră forfecînd de zor… În final, o muzică ciudată învălui sala și din sac ieși năvalnic vistiernicul Cîțu, mascat pe față cu perechea de chiloți în dungi alb-vișinii și înfășurat în mantia făcută dintr-un furou pe care nimeni nu știa de unde îl avea. Luînd o poză marțială în fața aparatului de măsurat nesimțirea, pentru ca șuierul acestuia să-i facă pelerina să fluture, Cîțu rosti solemn:
– Un singur popor fraierit… un singur stat jecmănit… un singur supererou parvenit: Căpitanul Finanțist!
1.538 de vizualizări
