Ludovic II privi biruitor înspre umbra neagră, așa cum numai un om care izgonise rasismul pe veci pentru că îl interzisese prin ordin de ministru putea face.
– Vezi ce înseamnă să iscălești o hîrtie? întrebă el țanțoș. Vezi ce putere are un nume pe un document?
– Da, zîmbi zeflemitor Marele M, ești un lider între oameni. De la tine vin lumina și învățătura. Din ce în ce mai mulți sînt gata să te urmeze și să devină asemeni ție, doar-doar îți vor lua locul!
– Dar eu sînt unic și de neînlocuit! protestă plîngăreț Ludovic II.
–Știai regula de cînd te milogeai pentru un post în Guvernul Tăriceanu: indiferent de cine vine, sigur va fi dat jos de o șleahtă de lepădături din cel mai scîrbos soi. Spune-mi, ce putere ai tu să-i oprești? rînji umbra neagră.
– Am toată puterea! răcni Șică II și, orbit de groaza detronării, porunci: „Se interzic slugile, se interzic lingăii, se interzic parveniții și proștii fără speranță, se interzic turnătorii odioși și securiștii asemeni lor!“, tună el și iscăli grăbit, sigur că așa s-a pus la adăpost de loviturile sorții. Dar în clipa în care termină ultima literă, Ludovic II îl văzu pe Cîțu cum se destramă în fața sa și începe să spună, pierdut:
– Domnule Șică, nu mă simt prea bine…
Și, asemeni lui, se destrămară și Turcan, și Anisie, și Predoiu, și toți ceilalți, dispărînd aidoma unui fum. Șică rămase trăsnit, privindu-și mîna cu care semnase, dar observă cu groază că și aceasta se destramă…
– Unde mă aflu? bîigui el după cine știe cîte vreme, cînd realiză că era din nou întreg.
– Felicitări, ai ajuns pe lumea cealaltă, îi răspunse un amoraș roșu-foc, cu haloul pus ștrengărește pe cornițe.
– La DNA? întrebă Șică paralizat de groază.
– Ei, nici chiar așa, sîntem umaniști totuși, îl liniști amorașul.
– Atunci în iad? Dar nu se poate să fie iad, că nu miroase a sulf și pucioasă, remarcă Predoiu.
– Da, aici miroase a căcat și varză stricată! se revoltă Turcan.
– Încercăm să personalizăm zona de acomodare după calitatea morală a invitaților, zîmbi amabil amorașul.
– Vreau să vorbesc cu managerul! bătu din toc Turcan. E inacceptabil să fim primiți în zona PSD!
Amorașul își dădu șmecherește haloul pe frunte și susură parșiv:
– PSD, PNL, aceeași duhoare e!
1.311 vizualizări
