Succesul major al lui Sorin Alexandrescu s-a numit revigorarea Kandia SA. Nu foarte dificil de realizat, managerial, atunci când ai la îndemână banii celor de la Julius Meinl și o agenție de publicitate care a reușit să facă din “Rom” un baton al dorinței pentru o întreagă generație care, ulterior, avea să se regăsească în substantivul colectiv “hipsterime”. Sloganul lansat pe vremea când Sorin Alexandrescu încă mai lucra în industria alimentară – “Senzații tari românești” – descrie perfect modul în care șeful Antena Group a înțeles să facă afaceri la cârma celui de-al doilea grup TV din România.
Șantajul nu este și nu va fi o practică acceptabilă în presă, chiar dacă ea este larg răspândită și chiar dacă a dat lumii politice românești personaje precum Sorin Roșca Stănescu, astăzi onorabil senator. Dar dacă nu există scuză pentru ce a făcut Sorin Alexandrescu în scandalul cu RCS & RDS și Dragomir, se poate găsi o explicație. Luni de zile, grupul media al lui Dan Voiculescu a fost supus unui crunt embargou. Advertiserii au fost sfătuiți să nu investească nici măcar un leu în publicitate pe televiziunile turnătorului, iar sfatul a fost urmat cu sfințenie la final de 2011, început de 2012. Probabil că nu țineți minte, dar luni de zile singurele momente publicitare de pe Antena 3 erau, într-o vreme, dominate de Savoria, Fundația “Dan Voiculescu” și Tranzactiv sau alte produse ale firmelor familiei. Un manager căruia îi ajunge cuțitul la os, căruia i se refuză în mod constant publicitatea la care ar avea dreptul conform cotei de piață și audiențelor, o ia razna. Dacă el mai este croit și pe un caracter oarecum dubios, până la amenințări și șantaj pasul este mic. Unii nu l-ar face niciodată, alții, după cum se vede, n-au astfel de grețuri.
Nu există scuză pentru Sorin Alexandrescu și pentru partenerii lui de afaceri dacă se va dovedi vinovăția acestora. Dar nu există scuză nici pentru cei care s-au repezit să muște din trupul plin de solzi al întregii televiziuni. Orgasmele încercate live, pe la diverse televiziuni, de către Andreea Pora, Robert Turcescu și alți atârnători la reforma partizană a statului nu pot provoca decât senzații tari, de respingere totală. Cum și credința unora de la Antena 3 că ei, de fapt, au câștigat alegerile, așadar își pot permite absolut orice fără teamă de consecințe, împinge spre același tip de reacții tari, de silă maximă.
În ceea ce privește justiția, toată lumea s-a liniștit. Tăpălagii și marianii au prins culoare în obraji atunci când au început din nou să primească e-mail-uri cu referatele procurorilor DNA direct de la Laura_Codruța@parchetulcoabitării.ro. Pentru ei a fost semnalul clar că justiția e independentă și a scăpat de amestecul politicului. Pentru mulți dintre noi, ceilalți, e semnul că nu s-a schimbat nimic. Nici măcar omul de la butoane.
Șantajul practicat pentru bani e nașpa. O știm, dar știm de asemeni că o lungă procesiune de ziariști devotați cauzei nu va pierde nici o ocazie să ne trâmbițeze asta în următoarele săptămâni, în timp ce ne va spune că șantajul realizat de oamenii de stat, care strâng între dosare penale bărbăția politică a vasalilor, este ceva bun, calitativ, realizat, evident, din interese superioare de stat, spre gloria nepieritoare a reformei statului.
Împăciuitorii inconștienți vor spune că are dreptul să ridice primul piatra cel care n-a păcătuit în mod asemănător. Într-o lume normală ar fi trebuit să vă rugați de sutele – poate mile – de ziariști încă onești, rugându-i să ridice piatră după piatră pentru a-i scoate pe toți cei care-și bat joc de meseria asta, în halul ăsta, de sub mormanul de cărămizi aruncate de public.
Publicat în Cațavencii, nr. 22 (100), 2013
