Prima dată l-am privit chiondorîş. Plictiseala mă dusese prin toate CSI-urile şi Criminal Minds-urile momentului, deci eram proaspăt spălat pe creier: un serial poliţist trebuie musai să aibă muuuuulte personaje cu mutre constipate, multă tehnologie futuristă (şi folosită complet în afara limitelor logicii) şi nişte crime înnecate în sînge ca hamburgheru-n maioneză, doar-doar nu se va prinde privitorul că iar i se serveşte un scenariu pentru reduşi mintal. Ori mostra pe care-o aveam în faţă ochilor era taman pe dos: scenariul avea întorsături simpatice de situaţie, replicile erau haioase şi personajele clar nu sufereau de imaturitate. Ooo, nu: se bucurau de ea în fiecare moment!
Despre ce e vorba: Shawn Spencer (James Roday) a fost antrenat din copilărie de poliţistul său tată (Corbin Bernsen) să fie extrem de atent, să memoreze amănuntele din zbor şi, cînd e cazul, să pună indiciile cap la cap într-o rezolvare mulţumitoare. Că lepra de fiu n-a urcat treptele Academiei de Poliţie se-nţelege de la sine (cerea dedicaţie, seriozitate şi alte chestii la fel de plictisitoare). În schimb, nu s-a jenat să sune în draci la Poliţie ori de cîte ori găsea soluţia unui caz pe care poliţia îl făcea flenduri (normal, e şou cu detectivi, nu cu poliţişti). Azi aşa, mîine aşa, într-o zi apelul este luat în serios, Shawn chemat să dea seama de cele afirmate şi, mai ales, să explice cum şi în ce fel era asociat cu criminalul. Pentru că altfel (raţionează poliţieneşte onorabilul detectiv Lassiter – Timothy Omundson), de unde ştia atîtea? Chiar, de unde ştia? Strîns cu uşa, eroul găseşte un răspuns, crede el, satisfăcător – e medium. Trece în lumea imaterială, trăncăneşte cu spiritele, află indiciile. Deci nevinovat, bun de eliberat. Ba chiar demn de luat în misiuni, doar-doar va ajuta poliţia să dreagă busuiocul în anchete fără speranţă.
Urmarea e previzibilă: omul îşi face propria firmă de investigaţii spirituale, îşi atrage side-kick-ul în afacere (Dule Hill), deznoadă cazuri gordiene pe bandă rulantă şi se dă de ceasul morţii să-i iasă pasienţa cu personajul interpretat de Maggie Lawson. Nu insist de ce, aveţi ochi, vă prindeţi şi singuri.
Mă bucur să văd în Psych o producţie care ştie să-şi aplice cum trebuie reţeta: fiecare episod fixat pe o anumită temă (de la Vestul sălbatic la spitalul de nebuni, via un meci de fotbal american şi o clădire bîntuită), misterul creionat decent, multă miştocăreală/maimuţăreală/dialog complet lipsit de maturitate, un vîrf de cuţit de acţiune, bang! soluţia. Plus diverse bonusuri din cele mai curioase, precum modificarea jingle-ului de început în funcţie de episod. Că-l faci să sune a colindă de Craciun n-ar fi nimic, dar să-l croieşti după tiparele Bollywood-ului pentru episodul cu amorezi indieni? De ce nu?
Deocamdată, sufocat între serii pentru oameni cu fetişuri serioase pentru hemoglobină, şouri cu moşneguţi gata să se joace de-a Sherlock Holmes (Verdict:crimă!, Diagnostic: crimă! şi, de ce nu, Bilanţ contabil: crimă!) şi idei care au pornit bine dar au capotat mizerabil (Castle), Psych e o gură de aer proaspat. Inspiraţi cu încredere.
Psych, SUA, 2006 – . Creator: Steve Franks. Cu: James Roday, Dulé Hill, Timothy Omundson, Corbin Bernsen, Maggie Lawson, Kirsten Nelson. Unde: Universal Channel, ora 20:00 (sezonul 2, episodul 11)
Eu urmaresc de mult serialul. Mie sincer imi pare ca e un fel de reeditare a serialului Colombo. Principiul e acelasi: detalii pe care numai personajul principal le observa cu toate ca iti sunt aratate de nenumarate ori, plus intorsatura dramatica de situatie la sfarsit. Conceptul in mare e acelasi, ceea ce il face sa aiba succes. Pacat ca nu e difuzat pe posturi cu audienta mai mare..
Serialul e fermecător! Chiar dacă se află la a doua sau chiar a treia difuzare, tot mă încântă. Un alt serial care îmi place mult – momentan nu se difuzează, dar probabil se va relua (s-a mai întâmplat) – e „Monk“. Tony Shaloub e genial în rolul detectivului plin de manii! De el ce ziceţi?