Și publicul a strigat în extaz: Nemori în chinuri!

Vreau să fiu foarte clar de la bun început: Army of the Dead provoacă teamă. Are metodele sale specifice, la care apelează cu un entuziasm vecin cu abuzul, și efectul este garantat. E destul să șoptiți în urechea colegei de canapea „Mai e o oră pînă la final“ și veți fi învăluit în țipete de groază.

Filmul stîrnește în creier o poftă nebună de-a da ochii peste cap ca mecanism de autoapărare și nu vă fie de mirare dacă, în cel mult o jumătate de oră, privirea voastră va căpăta veleități de Jackie Chan corcit cu iepurașul Duracell. Geneza apocalipsei cu zombie este creată atît de stîngaci, stupid și în disonanță cu cele mai elementare reguli ale logicii încît privitorul se întreabă, pe bună dreaptate, dacă filmul s-ar vrea o satiră sau o parodie colorată puternic în noir.

Nu e cazul. Zack Snyder este o forță creatoare care apreciază culorile și mirosurile vibrante, motiv pentru care optează mereu și mereu pentru maro. Pe scurt: șarmul discret al unei averi rămase blocată într-un seif din mijlocul Las Vegasului năpădit de zombie îmbie un grup de desperados să-și încerce norocul pariind pe propria viață. Sorții n-ar fi chiar răi: genericul cu muzică aleasă neinspirat și secvențe în slow motion ar vrea să ne indice subtil că oamenii chiar se pricep la ucis. Inspiră deci adînc și intră în pustiul stăpînit de nemorții masei. Pardon, de masa de nemorți.

Am aplaudat sincer efortul deosebit de care a fost nevoie ca să se alăture cele mai plictisitoare personaje cu cele mai nesărate replici, asta dacă scenaristul Snyder nu era într-o zi bună și excela cu dialoguri de-a dreptul idioate, capabile să ascundă publicului cît de inutile sînt cu adevărat. Există destui inși, de regulă politicieni, capabili să mestece stereotipuri și să rîgîie platitudini, dar Zack se arată a fi de-a dreptul prodigios. Este un efort de voință să treci de prima jumătate a filmului și, dacă treci pragul, e foarte probabil să fii deja mort pe dinăuntru și gata zombificat.

Desigur, vor exista  cetățeni care să găsească trimiteri și paralele în filmul lui Snyder. Așa cum, probabil, există cetățeni care să găsească metafore ale Big Bang-ului într-o cinstită bășină. Army of the Dead ar merita bătut cu ouă stricate și roșii împuțite, și apoi spălat din conștiința publică de un vîrtej furios pe care numai o toaletă scumpă îl poate instiga.

Army of the Dead. R.: Zack Snyder. Cu: n-are importanță, nu-i va reține nimeni.