Săptămâna trecută, în TVR a avut loc un eveniment istoric: pentru prima dată un PDG al instituției a pus pe masa membrilor CA o strategie care se întinde pe mai mulți ani. O strategie care e construită pe modele funcționale, validate de timp, și care ar putea ori să ducă la redresarea televiziunii publice, ori să ducă la mazilirea rapidă a celor ce o susțin. Deocamdată, apele au început să se agite în direcția mazilirii, dar e normal. Sindicatele din TVR, reprezentanții acestora și mulți alți oameni care au buzele mufate de decenii la banul public își văd lenea, incompetența și dolce-farnientele profund amenințate.
Dar în ce constă, în mare, strategia
aceasta “minune”, care ar putea aduce pe linia de plutire ditamai mamutul muribund?
Nu-i vreo mare complicăciune. De fapt, e foarte simplu.
În primul rând, cele trei canale astăzi fără identitate ale TVR ar urma să capete un rost în viață. Astfel, vor exista, din 2017, un canal de actualități, un canal generalist și unul regional-cultural. Pe lângă acestea vor fi păstrate TVR Internațional și TVR Moldova. Dar nimic, se pare, nu va mai fi ca până acum.
Canalul generalist, care ar trebui să devină HD, prin incorporarea TVR HD, va difuza filme și seriale (românești și străine, ba chiar producții proprii), divertisment, sport, reportaje, interviuri cu personalități deosebite (probabil că vor fi păstrate emisiunile de profil deja existente), emisiuni pentru copii, jurnale informative. Ar trebui să fie, într-un fel, ceea ce este TVR 1 azi, dar mai bine organizat, mai bine finanțat și structurat.
Canalul de actualități își propune obiectivul ambițios de a deveni principala sursă de informare TV a românilor. Nu e prima astfel de televiziune care-și propune așa ceva, dar e nevoie, în piața televiziunilor de știri, de un post plasat sub imperiul echilibrului, al deontologiei profesionale și ferit, prin sursa de finanțare, de parti-pris-uri politice atât de vizibile încât scârbesc și copiii. TVR are o șansă să facă asta, pentru că, de când a pierdut constant audiență, telefoanele politicienilor nu mai au drept țintă instituția din Pangratti. TVR-ul a devenit neinteresant ca vector de imagine, existând posturi ce pot fi cumpărate cu totul. Zburând pe sub radar, TVR are șansa de a se putea înălța brusc și de a lovi decisiv. Dar asta ține de mulți factori.
În fine, postul regional-cultural ar trebui să facă ceea ce nici o televiziune românească nu face azi: să susțină puternic cultura românească, indiferent de orașele în care se desfășoară plenar. Cineva, se pare, și-a dat seama că ora exactă în cultură nu se dă doar în București, că există cultură cam peste tot în țară și că, da, merită promovată.
De ce, în acest caz,
s-ar opune cineva acestui plan ce arată frumos pe hârtie? De ce sindicatele ar avea ceva de spus împotrivă, de ce angajații ar avea de comentat?
Pentru că această transformare nu se poate face în actualele condiții financiare. Deloc.
Așadar, una dintre măsurile, fără de care nu se poate, ce urmează a fi implementate va fi reducerea cheltuielilor cu salariile.
În viitorul TVR, al cărui parcurs financiar este calculat la nivelul încasărilor actuale lunare, de aproximativ 5.900.000 de euro lunar, salariile nu vor mai reprezenta decât 35% din cheltuieli, dar va crește bugetul pentru producție, la până 27% din cheltuieli. Cheltuielile de funcționare vor fi de 12%, mai mici decât azi, iar cele de înzestrare tehnică și de resurse umane se vor duce spre 2,1%.
Restul banilor se vor duce spre plata datoriilor. Dacă ar funcționa acest proiect ideal, datoriile către diverși furnizori de programe ar fi plătite în trei-patru ani, iar cele către stat în unsprezece ani. Cum spuneam, e o strategie pe termen lung.
Iar aici apar în schemă sindicatele
și populiștii. Strategia a fost votată în CA al TVR, fiind aprobată. Dar nu în unanimitate. Reprezentanții angajaților, adică Gabriel Giurgiu și Monica Ghiurco, au votat împotrivă. Împotrivă a votat și reprezentanta UNPR, Ruxandra Garofeanu. La vârsta ei, strategie pe termen lung înseamnă câțiva ani. Unsprezece frizează eternitatea, deci nu poate gândi atât de departe. Radu Carp, reprezentant al PNL, s-a abținut. Celălalt reprezentant al PNL, Oana Stănciulescu, a fost vehement împotrivă.
Dacă pe cei doi sindicaliști deghizați îi poate înțelege oricine, căci nimeni din instituția aia nu vrea tăierea salariilor și concedieri de personal leneș, Ruxandrei Garofeanu i-am găsit deja o scuză, iar domnul Carp a ales să nu supere prea tare, de data asta valurile stârnite de Oana Stănciulescu sunt greu de înțeles.
Aparent, singura agendă a respectivei doamne în CA al TVR este propria sa agendă. Doar că aceasta este confuză și cam defazată. Oana Stănciulescu, pe vremuri o respectabilă jurnalistă de presă scrisă, a derapat de multă vreme, ieșind în afara drumului. Orice s-ar întâmpla, oricine i-ar întinde o mână, domniei-sale nu-i e suficient. I se pare că este ignorată, lăsată deoparte, abandonată. Nu i se acordă destulă importanță, așa că tratează problemele importante la nivelul micilor rubrici de fapte diverse din ziarele trecutului. Din păcate, toți cei care i-au urmărit evoluția profesională în ultimii ani pot fi de acord că problemele Oanei Stănciulescu nu mai pot fi rezolvate nici cu ajutorul logicii, al deontologiei, al investigațiilor jurnalistice. Dar un terapeut bun ar ajuta, cu siguranță.
Nu se poate, de ce sunt tolerati numitii politic intr-o institutie apolitica? Dupa cateva luni de la caderea fostei conduceri, CA si PDG, ne regasim in aceeasi situatie, se refuza cu indarjire (bolsevica i-as spune, pentru ca este creatia celor au acaparat totul in 89) orice plan de aducere pe linia de plutire. Da, de acord dar sa nu va atingeti de drepturile noastre, sa nu atacati nepotismul care e in floare, hemoragia d ebani care a ingropat *o in datorii, de incompetenta si slugarnicia politica a majoritatii angajatilor. Pai bine mai ‘golea’, sindicatule, salariatilor (cei care au aparut din spuma marii la butoane), conducere (CA< PDG), nu mai bine purcedem la inchidere (mare paguba) si aducem pe cineva din afara sa faca un plan concret de management, cu stabilirea nr. de personal, salarizarii, ……… alea alea, inclusiv angajarea prin concurs, pe posturi cf. organigramei, nu angajare cu intocmirea fisei postului dupa om? Mai ganditi-va, dar nu prea mult, ca faceti datorii si mai mari, reforma sau inchidere, ce preferati? Cu taxa nici sa nu va ganditi, nu primiti un cent mai mult. Marian