Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Singurul lucru surprinzător la amnezie e că ți-o dorești după ce ai văzut filmul ăsta

Zoom Singurul lucru surprinzător la amnezie e că ți-o dorești după ce ai văzut filmul ăsta

Există filme care te alungă din sală înainte de final. Ăsta e filmul care te alungă din sală de la primul trailer. Dacă Dr Strange ar intra din greșeală la rateul ăsta și ar rula un trailer la Deadpool 2, piatra lui magică de întors timpul și-ar pune girofarul și ar urla: “Fugi în altă dimensiune înainte să înceapă filmul!”. “Nu pot!”, ar răspunde personajul lui Cumberbatch, “pentru că acolo e Thor și mă va lua nervos la ciocane!” “Nu-i nimic, o să spună «No homo!» după aia. Și chiar dacă nu spune, tot e o soartă mai bună decît să vezi Amnezie cu surprize!”

Între timp, pe planeta Titan, Iron Man filosofează: “Thanos, ai ucis jumătate din umanitate și ai ratat netalentații care au făcut mizeria asta? Dobitocule!”.

Poate am exagerat în rîndurile de mai sus. Amnezie cu surprize nu e titanic de prost. E mai mult o combinație între lîncezeala transpirată de autobuz preorășenesc și o marmeladă care a mucegăit. Și asta doar bazat pe meritele lui, fără să-l fi comparat cu originalul din anii ’80.

Sigur îl știți, e filmul în care o milionară amnezică ajunge sclava a cinci masculi din Oregon, dintre care doi gemeni.

Bine, poate că paragraful de mai sus a ieșit puțin interpretabil dacă aveți fetișuri dubioase – și să vă fie rușine, pe această cale! Să încercăm altfel: o bogătană nesuferită ajunge mamă de familie în cea mai de jos castă a sărăciei în urma unui accident soldat cu amnezie. Premisa, tipică anilor ’80, mustește de ridicol și absurd, dar se susține prin tonul grațios și prin niște actori principali aflați într-o zi mare.

Amnezie cu surprize e progresiv, feminist și vrea să sfărîme tavanul de sticlă al patriarhatului inversînd sexele. Și rău face: Eugenio Derbez nu e Goldie Hawn, iar Anna Faris este o proastă imitație de Kurt Russell. Nici unul, nici altul nu se dovedesc capabili să stoarcă măcar o fărîmă de haz din scene care, în original, se jucau de-a cornul abundenței cu o naturalețe acum de-a dreptul umilitoare. Derbez nu pare să fi depășit faza clovneriei de telenovelă de matineu, unde vorbitul pițigăiat și mimica exagerată erau considerate umor. Faris a devenit celebră cu seria Scary Movie și n-a evoluat, cel puțin aici, nici măcar cu un milimetru. Dar probabil că lucrul cel mai insultător pentru public este că amîndoi sînt capabili să pretindă că funcționează ca un cuplu pe ecran, așa cum pretinde Grapini că nu e analfabetă.

Există ceva mai trist decît scenele preluate din original și măcelărite prin lipsa de viziune regizorală și de talent actoricesc? Da, finalul. Unde originalul avea haz, avea ritm și știa să păstreze surpriza pentru încă o poantă simpatică, remake-ul simte nevoie să practice finalul de după final, unde totul se termină cu bine abia după ce lecția aia autoerotizată despre cum iubirea e mai importantă decît munții de bani a fost băgată pe gît publicului de către corporația capitalistă. Sper că ironia este evidentă.

Amnezie cu surprize. R.: Rob Greenberg. Cu: Eugenio Derbez, Anna Faris.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Piesă neterminată pentru o Europă mecanică

    15 ianuarie 2019

    La Ateneul Român, floarea politichiei bruxeleze s-a ridicat condescendentă la suprafața borșului de tărîțe dîmbovițean intrat oficial în fermentația iluzoriei președinții rotative a UE. În realitate, singurul român care chiar […]

  • Tusk și vocea României

    15 ianuarie 2019

    Discursul lui Donald Tusk de la Ateneu n-a fost doar un episod de marketing personal, ci și o concluzie amară pentru clasa noastră politică, mică de statură, mută și surdă, […]

  • Oastea femeilor pesediste

    15 ianuarie 2019

    Lavinia Șandru n-a stat mult cu limba pe bară. Are de muncă la TVR. Dar acum patru ani de zile, pe-atunci doamna Vâlcov, Lavinia a pus, în ipostaza sa de […]

  • Dragnea ca felul întîi, felul doi și desert

    8 ianuarie 2019

    Necrofagii care au devenit dependenți de cadavrul politic al lui Liviu Dragnea au nevoie urgentă de nutriționiști care să le diversifice meniul, cu atît mai mult cu cît, anunțîndu-și cadidatura […]

  • Anul violenței

    8 ianuarie 2019

    La fiecare pas pe care-l face, Klaus Iohannis pare să întindă sfoara nebuniei. Amînă, respinge, refuză. Două ministere n-au miniștri, opt ambasade n-au ambasadori, zeci de procurori stau pe bară […]

romania100