Ai mâncat, ai băut, te-ai uitat la artificii, ți-ai pupat nevasta și i-ai dat cardul pe mână… gata, ajunge! Sărbătorile sunt duse, e timpul să te ocupi și de amantă, că și ea e om. Propun să pleci în delegație. Cât mai departe, preferabil unde se-agață harta-n cui, adică Maramureș sau Bucovina. Pentru azi, Bucovina.
Unde: În localitatea Voroneț, fost sat, actualmente furnicar de pensiuni.
De ce: Dacă tot păcătuiești, nu-i rău deloc să fii gard în gard c-o instituție specializată în problemă. Dimineața păcătuiești, după-amiază te spovedești, seara te mântuiești!
Cu ce te mântuiești: Nu-i ascultați pe invidioși, care zic că-n Bucovina nu-i de băut decât tărie; minciuni! Turismul e suficient de dezvoltat încât să poți alege după pofta pipotei, de la bere fără alcool la Stroh de 80 de grade. Voie să ai de la doctor, că-n rest, are balta pește.
Cu cât: Aici e durerea mare, că nu-i ieftin cam pe nicăieri. Cel puțin la Casa Elena, unde m-am nimerit eu, rupi din portofel cât pentru la patru stele.
Pe ce: Cinstit să fiu, locul e cam fiță, adică e dotat cu toate prostiile care-ți mulg bani din buzunar. Să nu credeți această ”casa Elena” e chiar o casă, ca la țară; de unde! E un ditamai complexul, suficient de mare pentru ca nemernicii de parveniți (politicieni, parlamentari, ziariști de la Cațavencii etc.) să meargă cu mașina de la vilă la restaurant. Eu, unul, am mers pe jos, ca să fac mișcare, dar se poate să mergi și cu sania cu cai.
Publicat în Cațavencii, nr. 1 (79)/2013
