E septembrie 2015. Băieții mă terorizează cu telefoanele, să merg cu ei pe munte (Retezat!), dar eu clocesc alt plan: am o rezervare făcută încă din aprilie la o cazare din Bruxelles, biletul de avion luat tot atunci (la o linie low-cost, după posibilități), acum trepidez și aștept ziua de plecare, cu bagajul făcut și răsfăcut. Bruxelles! De când îmi doresc să simt locul ăsta sub bocanci. Nu c-aș avea drag de el în vreun fel, cum am pentru Paris sau Budapesta, dimpotrivă! Dar sunt înnebunit de nerăbdare să văd cum arată orașul celor mai proști bogați din lume. E și asta o chestie, să nu te-ajute mintea, dar să fi reușit a construi o asemenea perlă urbană ca Bruxelles-ul. Și să-i mai și păcălești pe alții, pe de-alde NATO, UE, fel și fel, să-și țină vicleimurile la tine-n târg, îngropându-te-n bani! Nici nu vreau să mă gândesc la cât e de muncă și de furăciune pentru cei care-au prins job-uri la partea de întreținere a instituțiilor ăstora, și iar nu vreau să mă gândesc la cât profită negustorii bruxellezi de salariile pe care le sparg ăștia prin stabilimentele lor! „Ăștia” fiind, desigur, funcționarii din UE și din NATO, care au grijă de europeni, să ne fie bine. Nu zic, funcționărimea își merită salariile. Uite ce grijă au. Uite ce bine ne este.
Primesc un mail de la compania aeriană (vă dați seama cât de ispitit sunt să-i zic pe nume, ca s-o dau în gât!): nu, că ei sunt „siliți” să-mi schimbe zborul. Da, biletul e valabil, dar nu pentru joi, ci pentru vineri. Le răspund că nu-mi convine, pentru că am cazarea luată de joi până duminică, n-am ce face cu zborul lor de vineri, să și-l bage undeva. Ei îmi sugerează să-mi amân zborul de întoarcere pentru luni și să îmi modific cazarea în consecință. Din momentul în care s-au apucat să-mi facă ei program, discuția a degenerat și nu-mi face nici o plăcere să mi-o amintesc; le-am cerut banii înapoi, am anulat rezervarea de la hotel și a rămas că văd Bruxelles-ul altă dată. Evident, a trebuit s-o anulez și p-aia din Bruges, unde ar fi trebuit să dorm o singură noapte, vineri spre sâmbătă. M-am dus cu băieții pe munte, măcar că-s sătul de ei ca de mere acre, și-n prima noapte de campare (lacul Galeșu) le-am furat toată vodca și m-am îmbătat muci. Ca să înțelegeți de ce, intrați pe booking punct com, căutați hotelul Floris Arlequin Grand-Place și citiți comentariile celor care i-au fost oaspeți.
