Azi aruncăm o privire și către dark side: prea mulți cititori rămân cu impresia că mersul pe munte este o neîntreruptă sărbătoare, compusă în principal din aer curat, priveliști ca de cărți poștale, beții prin cabane și întâlniri inubliabile cu turiste din Cehia și Polonia. Or fi și d-astea, nu zic, dar, în ”peisajul” general al mersului pe munte, astea sunt oazele, rarissime și povestibile ca toate excepțiile. Cotidianul e reprezentat de nesfârșitul efort al datului din picioare, ba la urcuș, ba la coborâș, de căratul poverii strivitoare din spinare și de eterna foame; mai ales dacă ești un mâncău înnăscut (cum sunt toți cei pe care-i cunosc, inclusiv propria-mi persoană), pe munte nu vezi peisaje, cu ochii din dotare, ci ”vezi” pantagruelisme, cu ochii minții. Fraza ”Băieți, știți la ce mă găndesc eu?” nu e urmată de propuneri de traseu sau de scurtături, ci de chestii ca: ”Ciolan de porc cu fasole!”, ”Tuslama de burtă de morun!”, ”Mici à la țambal!”, ”Sărmăluțe de gâscă cu smântână și ardei iute!”. Ai impresia că asiști la Conclavul Grașilor Frustrați, nu la dialogurile unor slăbănogi între două vârste.
Și, desigur, mai sunt și momentele-limită. Unul dintre ele este pierderea traseului. Altul este ceața. Altul este accidentarea unuia din grup. Altul este ploaia. Să zicem că ești, seara, pe Valea Topologului (ai plecat din satul Sălătruc, ăla de pe ”alternativa de A1”, Sibiu – Curtea de Argeș – Pitești; hai, că măcar ne distrăm!). Şi te apucă ploaia aia reaua, greaua, multa. Nu ai ce face, că-n dreapta e muntele și-n stânga curge Topologul, superb pe vreme bună, acum cenușiu-maroniu și foarte furios. Mergi înainte, sperând la un loc de cort. Evident, oha loc de cort până la poiana de sub Căldarea Berbecilor! Așa că te bagi, reluctant, dar te bagi, în gura unei mine abandonate care se cască pe partea dreaptă a drumului, sinistră ca un mormânt (pușchea pe limbă!) pentru fraieri. Petreci o noapte foarte grea, ud ca un șobolan de mină, în timp ce afară se dezlănțuie prăpădul. Toată noaptea. A doua zi e o vreme perfect senină. Faci și tu niște poze. Nu pentru tine, pentru revistă: ce, ăsta-i moment de care să-ți aduci aminte cu plăcere?!
