Am vrut să intitulez acest text ”Noiembrie, ultimul bal”, dar am presupus (pe bună dreptate!) că titlul nu-mi va fi acceptat de conducerea unității și va fi schimbat cu ceva mult mai anost. Ceva de genul ”Refugiul Zârna, Făgăraș”. Feminina-mi intuiție îmi șoptește că aș fi avut dreptate!
De ce: Pentru că se termină toamna calendaristică, iată de ce. Așa că spațiile noastre de cazare, dragile noastre spații, vor coborî de la ”mare” la ”mică” înălțime, adică de la stâni, refugii și adăposturi improvizate vom trece la cabane, hoteluri și pensiuni. Altă viață! Apă caldă, recepționere zâmbărețe, poate chiar o bericică, două, trei… pântecele ni se va rotunji, mușchii ni se vor fleșcăi, portofelul ni se va slei, iar noi, în loc să adormim cu ochii în foc ca până acum, vom adormi cu ei în televizor, savurând aventurile lui nea Gigi.
Totuși: Cu o ultimă zvâcnire de demnitate, să ne reinserăm în refugiul din șaua Zârna, în sectorul estic al Făgărașului (da, ăla-n care nu merge nimeni, ați înțeles deja!).
Cum: Fie din nord, din satul Recea și apoi pe Coasta Dejanilor (altă variantă, ceva mai lungă: din satul Sebeș pe Coasta Scoarța, pe la Curmătura Țiganului), fie dinspre sud, pe traversarea Oticu-Mezea-Brătila. Mai e și varianta de la sine înțeleasă că ești deja pe creastă, vii de la Podragu, și atunci n-ai nimic de făcut, doar ții drumul.
Cât bei: Foarte puțin, de obicei deloc. Nu ai ce, și ești oricum rupt de oboseală.
Condiții: Refugiul e nou, bine făcut (fonduri europene, spune-se!) și sunt mari șanse ca el să dureze ceva mai mult, că nu prea e-n calea avalanșelor, pantofarilor și ateviștilor. Totuși, ai grijă cum lași în urma ta, iar pe cât posibil, lasă mai curat decât ai găsit la venire; știu că e greu, c-acolo am stat eu, dar încearcă. Spor!
Publicat în Cațavencii, nr. 47, 28 noiembrie – 4 decembrie 2012
