Mădălina Pușcalău s-a uns singură, cumva, purtător de cuvânt al Președinției. Prilej pentru Ion Cristoiu de a-și scoate pe tavă creierul, la fel cum se scoate prin Moldova, în fața musafirilor, harbuzul pus la murat. Mădălina Pușcalău a fost recompensată pentru prestația la confruntarea Ponta-Iohannis din campania electorală. Ce minte bolnavă poate gândi așa ceva? Nu, greșit, ce minte bolnavă poate gândi că Mădălina Pușcalău a avut o contribuție în acea întâlnire? O păpușă dotată cu inerție a citit de pe niște foi întrebările negociate între staff-urile electorale, întrebări cu care postul B1 nu avut nici o legătură. Postul B1 și Mădălina Pușcalău au fost niște provider-i de discuții politice și atât.
Nu, Mădălina Pușcalău nu a fost recompensată pentru nimic. Un Mutalău și-a luat o Pușcalău și atâta tot.
Dacian Cioloș nu vrea să facă politică. Zice asta în timp ce face politică. Asta nu e o tragedie, atâta timp cât foarte mulți dintre cei care spun că fac politică fac, de fapt, altceva.
Normalitatea nu e ca un premier să meargă într-o vizită externă cu o cursă de linie. Ar trebui să aibă un rahat de avion. Poate același cu care merg președintele și președintele Senatului, și alții de teapa lor.
Dacian Cioloș a luat contact cu avioanele din presă. Culmea, Cioloș a fost un om politic deplin în România în timp ce nu era în România. De ce a mers cu un avion de linie? Pentru că vrea popularitate. Dar dacă nu ar fi vrut popularitate și ar fi zburat cu un avion plătit de la buget, cum ar fi fost? Ar fi fost un tehnocrat pe care îl doare-n fund de banii țărișoarei, pentru că el oricum pleacă la Bruxelles.
Rareori presa a fost mai cretină și rareori un premier a folosit mai ostentativ normalitatea pe care a avut-o la îndemână.
