Cititorii acestei rubrici sînt, probabil, familiari cu “corbul Seldon”, cum i se spunea în cercurile imperiale lui Hari Seldon, creatorul psihoistoriei din celebra serie Fundația, a la fel de celebrului Isaac Asimov. I se spunea “corbul” pentru că prevestea numai rele care ar urma să se întîmple Imperiului Galactic.
Tot despre rele vreau să vă povestesc și eu acum. Despre rele ale căror cauze sînt schimbările climatice. Am mai pomenit aici despre cum creșterea temperaturii medii a Terrei va duce la o serie de, hmm, probleme: topirea ghețarilor duce la creșterea nivelului oceanelor, și deci la exodul cîtorva sute de milioane de oameni care trăiesc în zona de țărm. Tot topirea ghețarilor duce la întreruperea curenților oceanici, în particular a GulfStream-ului, cu consecințe incalculabile pentru viața marină. Modificările climatice cauzează exacerbarea fenomenelor meteo extreme: uragane, secete sau super-zăpezi (uite, par egzamplu, o iarnă de neuitat în Boston și o secetă epică în California). Asta are efecte directe asupra oamenilor, prin distrugerea recoltelor și evaporarea, la propriu, a apei potabile. Mulți analiști au anticipat, în diverse studii de geostrategie, apariția războaielor pentru mîncare și apă, pînă prin anii ‘50.
Ei, și aici vine surpriza: modificările climatice au deja efecte majore asupra războaielor. Punctual, sînt responsabile de triplarea posibilității unei secete devastatoare în Orientul Apropiat, secetă care s-a declanșat înainte de începerea războiului civil sirian. Cel puțin așa susține un articol publicat la începutul lunii în Proceedings of the National Academy of Sciences. Articolul îl găsiți aici: http://www.pnas.org/content/112/11/3241.abstract. Dar costă, așa că mai degrabă citiți un rezumat foarte fain pe Mashable.com, se numește “Global warming helped trigger Syria’s civil war”. E lung, dar lăsați, vă rog, TL;DR-ul deoparte. Merită.
Cu ocazia asta, s-a inaugurat o nouă fațetă a încălzirii globale: cea de “multiplicator al amenințărilor”, care în următoarele decenii va împinge țările aflate pe muchie direct în colaps și conflict deschis.
Articolul susține că seceta, începută în 2007, a dislocat peste 1,5 milioane de fermieri și i-a alungat spre zonele urbane. Asta fix în timp ce țara era sufocată de refugiați irakieni. Și chiar nu ne trebuie multă imaginație ca să înțelegem ce vulnerabilitate imensă a însemnat asta. Nițică primăvară arabă a fost tocmai ce lipsea.
E absurd să spunem că seceta l-a făcut pe Al-Assad să își omoare oamenii sau că lipsa apei a creat ISIS. Dar e destul de logic să presupunem că seceta masivă a constituit unul dintre factorii din tăvălugul care mătură și acum regiunea.
Și ar fi simplu să spunem că “meh, secete au tot fost și în trecut”. Da, așa e, doar că trei dintre cele mai severe patru secete din 1901 încoace au fost în ultimii 25 de ani. Și un an de secetă – treacă-meargă. Dar aici au fost vreo trei la rînd. Asta i-a făcut pe mulți să-și ia bocceluța în spinare și să plece spre oraș, căutînd mîncare și apă. Așa se face că – zice studiul – peste 20% din populația Siriei o reprezintă refugiații. Care cu siguranță au escaladat dramatic conflictul intern declanșat în primăvara lui 2011.
Iar predicțiile spun că Levantul va deveni și mai fierbinte, și mai uscat. Ce mai atîta Game of Thrones, Pămîntul tocmai și-a pus niște cuvinte noi pe blazon: Summer is coming!
