Se întîmplă din nou. Aşa cum ne place să spunem, în dulce grai de lemn, caravana Ligii 1 a pornit din nou la drum. A fost doar etapa I, deci nu se pune. Şi ar fi, cică, ediţia cu numărul 94.
Ca orice parvenită cu ifose, coana FRF şi-a inventat un impresionant arbore genicologic, inaugurat de pe vremea cînd aşa-zisul campionat avea 3-6 echipe, iar lupta pentru titlu se dădea între United A. C. Ploieşti, Româno-Americană şi Bukarester F. K. Dacă Mircea Sandu cel Bătrîn le-ar da mărunţiş unor şoareci scociorîtori de arhive, eheei, am sta şi mai bine. Am afla că, de fapt, avem un campionat multisecular, încă din anii cînd selecţionata Turciei şuta la porţile latinităţii. Sau măcar din sezonul 1600-1601, cînd au jucat unii fotbal cu capul lui Mihai Viteazul, iar Fraţii Buzeşti au prins balonul în extremis şi au sprintat cu el pînă la Mănăstirea Dealu.
Ca să n-ajungem chiar pînă la Posada şi Basarab I (respect Pandi!), afirmăm de-a dreptul: pentru noi contează la fel de mult istoria contemporană şi tradiţiile postbelice. Or, la capitolul ăsta, noua ediţie vine cu răsturnări de te bagă-n ceaţă. Ziceam şi noi, mai în glumă, mai la mişto, da’ cam aşa e: amurgeşte o epocă. Spartul tîrgului. Trăim schimbarea ordinii naţionale din ultimii 20, dacă nu chiar 60 de ani. Granzii bucureşteni îşi părăsesc sălaşurile lor tradiţionale (întreţinute cu bani departamentali) şi caută noi adăposturi. E bizar. Cum să le zici? Rapid Studenţesc, Dinamo PLoieşti, Steaua Constanţa?
Pe partea ailaltă, au picat fără drept de apel cele mai iubite echipe din provincie. Craiova – ca cum n-ar mai fi, dezafiliată din orice competiţie. Timişoara – în B, cu 3 ani de interdicţie la cupele europene, chiar dacă promovează la anu’. Ţi se rupe inima de durerea suporterilor ălora şi te gîndeşti ce înseamnă cînd un club renumit ajunge pe mîna unor îngrăşaţi ai tranziţiei. Şi încă s-a comentat prea puţin despre Bistriţa. Tata Jean, săracu’… Îl credeam nemuritor pe prima scenă. Uite că l-au retrogradat şi pe dînsul. Uufff, nici Cooperativa nu mai e ce era odată!
Da, sîntem în criză de repere. Dar tot naşu’ Mircea Sandu ne consolează, după înfrîngerea puştilor noştri la Campionatul European U-19: vom avea fotbal performant în 6-10 ani. Ne-am liniştit, am înteles. Nu mai e Generaţia de Aur, e tot cu generaţiile de sacrificiu.
