Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Svejk. Romanul care mi-a dat cîrcei la burtă şi dorinţa de a-i scrie finalul

Zoom Svejk. Romanul care mi-a dat cîrcei la burtă şi dorinţa de a-i scrie finalul

Aveam vreo 13 ani cînd m-am întîlnit cu Peripeţiile bravului soldat Svejk, într-o ediţie din BPT. Am făcut cîrcei la burtă de atîta rîs şi am tras chiulul o zi de la şcoală, să pot citi romanul în tihnă. Şi cînd am văzut că e neterminat, deşi ajunsesem la ultima pagină, m-a luat o nemulţumire care nu mi-a trecut nici cînd am aflat că bietul Hasek murise de tuberculoză, un motiv destul de serios ca să nu ducă pînă la capăt peripeţiile lui Svejk. 

Cîţiva ani după aceea m-am gîndit să scriu un final al romanului, aşa, pentru mine. Norocul meu a fost că la scurtă vreme după aceea am trecut printr-o criză mistico-literară la capătul căreia am tras concluzia că asta a fost soarta lui Svejk: să rămână neterminat. 

După alţi cîţiva ani l-am cunoscut pe Jean Grosu, traducătorul, la el acasă. Pe atunci ştiam pe dinafară o mulţime de pagini din roman. Politicos, Grosu mă lasă să-i zic un fragment. Cînd m-am oprit, a continuat el, cam două pagini, cu ochii închişi şi cu o voce uşor cîntată. El ştia (ştiuse) tot romanul pe de rost, tot muncind la traducere, iar după aceea chinuindu-se cu cenzura care voia să-i scoată din traducere cuvinte precum cur, căcat şi a se căca.

Aşadar, arhiducele Ferdinand e ucis la Sarajevo şi Svejk îşi anunţă menajera că va fi război. La Praga cad victime colaterale asasinatului cei care se exprimă prea slobod prin cîrciumi despre tragicul eveniment. Un cetăţean înfierbîntat de o partidă de cărţi zice: „Şapte gloanţe ca la Sarajevo!” şi agentul provocator Bretschneider îl trimite la secţie. Un anume Palivec, cîrciumar, întrebat de acelaşi agent de ce lipseşte portretul kaiserului de pe peretele localului, spune că l-a dat jos fiindcă se căcaseră muştele pe el. Drept care agentul provocator îl trimite şi pe el la arest. Svejk, a cărui îndeletnicire e comerţul cu cîini de rasă care nu sînt de rasă, dar au atestat, îi tot scapă printre degete agentului. Ba îi tot vinde cotarle culese de pe străzi pînă cînd agentul se închide cu toată haita în casă şi cum nu-i hrăneşte, cîinii îl consumă pe agentul secret, ceea ce-l face pe Svejk să se întrebe cum va fi reconstituit agentul secret la Judecata de Apoi.

Cînd se decretează mobilizarea, Svejk e chemat sub arme. În faţa comisie medicale declară cu modestie că e reumatic. Şeful comisiei, care e de părerea că poporul ceh e o bandă de simulanţi, îl trimite să se vindece la un spital puşcărie pentru bolnavi închipuiţi. Acolo Svejk îl cunoaşte pe preotul Otto Katz, în împrejurări favorabile. Mai exact cînd preotul le ţine predica bănuiţilor simulanţi, Svejk începe să plîngă. După predică, preotul trimite după el: – Recunoaşte, pezevenghiule, că ai plîns de florile mărului! Cu respect vă raportez, domnule oberfeldkurat, că am plîns de florile mărului, ca să fac o plăcere! Astfel devine Svejk ordonanţa preotului Katz, care e beţiv de i se rupe filmul şi cartofor ghinionist, altfel un domn cumsecade. 

La o partidă de cărţi, preotul militar pierde tot ce avea prin buzunare, parcă şi solda în avans, dar sperînd într-o mînă cîştigătoare îl joacă şi pe Svejk. Şi-l pierde şi pe el. Cel care-l cîştigă e locotenentul Lucas, în casa căruia ordonanţa se integrează atît de bine, încît se culcă şi cu amanta acestuia, o doamnă măritată, executînd astfel ordinul de a-i îndeplini doamnei toate dorinţele. 

Locotenentul e naţionalist sub acoperire. Deviza lui e „Să fim cehi, dar să nu ştie nimeni!” şi are un cîine cu care iese la plimbare. Văzîndu-l că suferă din cauza pierderii cîinelui, Svejk îi roagă pe foştii săi parteneri de afaceri să-i facă rost de un căţel de rasă. Aceştia dau curs imediat rugăminţii sale şi nu-i iau nici un ban, din patriotism. Cîinele aparţine însă unui colonel care umblă turbat după el şi cînd îl vede pe locotenent cu patrupedul lui în lesă nu se mulţumeşte să-l ia înapoi şi să-l facă pe Lucas de două parale. Îl trimite pe front pe cehul sub acoperire, într-un batalion de marş.

 Înainte de plecare Svejk trage şi el un chef soldăţesc care se încheie, parcă, prin exprimarea irealizabilei dorinţe: „Noi nu mergem la răzbel, ba ne şi căcăm pe el!” Această deviză antirăzboinică mi-o spunea, cu ani în urmă, o scriitoare care atunci cînd voia să folosească vreun cuvînt mai băşicat, dădea cîte un citat din Svejk.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

tn
Editoriale
  • Institutul pentru Combaterea Horelor

    7 iulie 2020

    Fenomenul horelor românești din primul război mondial a tulburat comandamentul german, care nu prea înțelegea tehnica de luptă a valahilor ce se învîrteau de mama focului înainte de apusul soarelui, […]

  • Limitele unui jucător de golf

    7 iulie 2020

    De pe pajiștea unde obișnuiește să joace golf, președintele Iohannis se pregătea să lanseze România. Din trusa de crose l-a ales mai întîi pe Ludovic Orban, deși putea să aleagă […]

  • Legea și Constituția nu poartă mască. Să le muim!

    7 iulie 2020

    Nu există, am cercetat, nici măcar o singură obligație legală ca onor Constituția să poarte mască atunci când intră într-un spațiu public închis. Nici celelalte legi, ordonanțe simple sau de […]

  • Crime cu miros de pandemie

    30 iunie 2020

    În vreme ce-n largul oceanului patru scafandri s-au repezit cu cuțitele asupra unei balene, să-i taie otgoanele plasei de pescuit ce-o ținea prizonieră, la noi patru polițai au ajutat un […]

  • Vacanța mare

    30 iunie 2020

    Pînă acum, virusul a întrecut știința și, după cum se vede, nu dă semne de oboseală. Fără vaccin și fără tratament, societatea dă din colț în colț, libertatea individuală scade, […]