Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Tăcerea intelectualilor

Zoom Tăcerea intelectualilor

Nici unul dintre intelectualii lui Băsescu nu suflă un cuvînt sau măcar un cuvințel despre relațiile cu Securitatea ale marinarului. Și au trecut cîteva săptămîni de cînd Curtea de Apel București s-a pronunțat că fostul președinte al României a fost colaborator al Securității. Că Băsescu o ține pe-a lui, că n-a pus gura pe usturoiul băieților cu ochi albaștri și că deci nici gura nu-i miroase, asta o fi ținînd de tupeul lui, dar și de faptul că sentința poate fi atacată la Curtea Supremă. Dar vechii lui susținători se mulțumesc să tacă. Adică nu vor să se pronunțe? Sau sentința asta li se pare un fleac?! Pe vremuri, adică atunci cînd Băsescu mai era la Cotroceni, cum mai săreau ei în apărarea lui și cum ziceau că a făcut prea multe lucruri bune ca să i se poată pune în cîrcă diverse mărunțișuri. Iar celor care scriau „de rău” despre Băsescu, cu cîtă ardoare le săreau la jugulară!

Păi, bre, dacă îl credeți pur și dur, de ce nu-i săriți în apărare și acum? Bunăoară Gabriel Liiceanu, Vladimir Tismăneanu, H.-R.Patapievici și Mircea Mihăieș au alte treburi, mai importante? Sau, mai nou, nu vor să se amestece cu mitocanii, deși mai acum cîțiva ani îl tămîiau pe președinte ca pe moaștele sfinților? Măcar Toader Paleologu, cel care le spunea pediștilor că Băsescu e o pleașcă pentru ei, acum îl înghiontește cît de cît zicînd că el nu vrea să dea într-un leu rănit.Cu alte cuvinte, lui Paleologu, candidat la președinția României cu sprijinul PMP-ului, i se pare că Băsescu-Petrov ar merita o contondență verbală, dar el se abține. Căci altfel ar fi zis că pleașca PD-ului i se pare inocentă. Sau ceva pe acolo. Însă, orișicît, Paleologu nu s-a dat cu Mutul de manutanță.

Cel mai tare a fost Eugen Tomac, președintele PMP-ului, care s-a repezit cu capul înainte împotriva Justiției, zicînd că Băsescu e victima unui proces politic. De ce?! Că așa crede el, Tomacul!

Însă cei care se dădeau vîrtos în călușeii civismului, ca intelectuali cu opinii ferme ce se credeau, tac acum cu o fermitate de nezdruncinat. N-au nici o părere despre ce a pățit fostul apărător al Justiției? Sau una era să-l aperi cînd era la putere și cu totul alta e să ridici mănușa celor care-l atacă de cînd Băsescu a ajuns în opoziție? Mai ales că Băsescu o ține pe-a lui, că e nevinovat. Ce să înțelegi din tăcerea de azi a intelectualilor guralivi de alaltăieri? Că Băsescu li se pare un cal mort, pentru care se reculeg în tăcere? Sau că fostul lor idol e în prea vădită măsură Petrov turnătorul, încît ei și-ar sminti reputația dacă ar încerca să-l apere? Cu ani în urmă, Băsescu îi spunea lui Gabriel Liiceanu că țara are nevoie de tinichigii și de practicanții altor meserii manuale, mai mult decît de filosofi. În cazul său, se dovedește că a avut dreptate.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Cinci ani de singurătate

    12 noiembrie 2019

    “Politicienii sînt ca scutecele. Trebuie schimbați des și din același motiv.” Vechiul aforism, atribuit lui Mark Twain, n-are trecere la români. Președintele României se schimbă doar o dată la zece […]

  • Barna, puntea suspinelor

    12 noiembrie 2019

    USR, alături de PLUS, părea să se poată transforma într-un partid important. Nu atât de important încât să conducă, prea curând, singur, dar suficient de important încât să înceapă să […]

  • Cum am ratat eu scaunul cu patru picioare de la Cotroceni

    5 noiembrie 2019

    După ce ani de zile și-a înmuiat batistuţa de la piept într-o esență de patchouli extrasă din brînza neaoșă de burduf, naţionalistul de operetă Rareș Bogdan și-a imaginat că țara […]

  • Președintele pe care l-am pierdut

    5 noiembrie 2019

    Așa sînt mereu zilele dinainte: însorite și nepăsătoare. Nimic nu arată că ne confruntăm cu involuția speciei prezidențiale și cu abisul celor cinci ani care vin gata irosiți. Să ni-l […]

  • O șansă istorică

    5 noiembrie 2019

    A fost nevoie de 30 de ani pentru ca Ludovic Orban să primească și el o șansă reală în politica mare. Chiar dacă, de-a lungul vremii, șanse a mai avut, […]