Și totuși există iubire
Mă plimbam și eu în jurul fântânii Anspach din Bruxelles (Cartierul Dansaert, ca să fim exacți; îl știți, e ăl cu câinele ce se pișă), ca omul fără treabă: doi pași înainte, doi pași înapoi, răsucire pe călcâie. Nu, nu așteptam pe nimeni. Așteptam să treacă timpul – spun asta ca să fie clar în ce stare de spirit mă aflam (Paranteză: Hemingway susține că în nici o limbă țărănească din lume nu există vorba spaniolă aburrimiento, adică plictiseală, pe […]