Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Sînt peste cincizeci de oameni care știu, direct sau din surse de primă mînă, despre „celula de criză“ din casa lui Oprea, din decembrie 2009. Nu era tocmai o celulă de criză, era un fel de banchet îngrijorat al instituțiilor de oțel. Noua generație de unelte a Sistemului își dădea examenul de capacitate. Tînărul Coldea, tînăra  Kövesi,  tînărul  Maior  și  ceilalți  tineri  îmbătrîniți  prematur  îi  clădeau  lui  Băsescu  un nou mandat, sorbind whiskey de la Oprea și pișîndu-se  pe  părerea  […]

Abia acum ies la iveală abuzurile comise de Oprea cât timp a fost ministru de Interne. Se pare că nu doar el, procurorul general Tiberiu Nițu și Patriarhul Daniel beneficiau abuziv de coloană oficială. Și autobuzele de alegători au putut goni cu girofar și antemergător pe șosele, umilindu-i astfel pe cetățenii de rând, care nu votează decât o singură dată. Se pare că Oprea i-a atras de partea lui pe alegători punându-le la dispoziție o coloană oficială și chiar acordându-le […]

Acum câteva luni, când Oprea era lingușit la Realitatea și Antena 3 ca un sultan otoman din secolul al XV-lea, emisiunile la care participa ministrul de Interne aveau, în mare, următorul mesaj: trăim într-o lume nesigură, cu multe provocări, cu terorism, cu refugiați, cu oameni care dau în cap la lume pe stradă, dar între noi și pericol e o chestie de netrecut: instituțiile de forță ale statului, coordonate de vicepremierul pe probleme de siguranță națională. Serviciile secrete primesc bani […]

Gabi Oprea e o complicitate și o speranță. În 1993, la doar 10 ani după ce devenise ofițer al Armatei române, Gabi Oprea se retrage în rezervă. Avea 32 de ani și un răuvoitor ar putea să spună că i se făcuse poftă să pape din pensia statului român. Fals, Gabi Oprea s-a retras din Armata Română pentru că a primit o ofertă de nerefuzat de la Federația Română de Tenis cu Piciorul. (Pentru cei care nu știu, tenis cu […]

Gabriel Oprea pare un om hăituit, speriat. Când vorbește, se uită cu groază în sus și pe urmă închide ochii, ca și cum s-ar aștepta permanent să-l lovească ceva peste față. Pare că a călcat cândva pe o greblă, iar chestia asta l-a marcat pentru tot restul vieții. Sau poate se teme că sprâncenele alea vopsite se vor despinde la un moment dat de sub frunte și îl vor strivi ca două stânci căzute de pe versanți. Și apoi, mai […]

Carne de pui La Provincia
Big Fish
Editoriale
Iubitori de arta