Articole ce conțin cuvântul cheie: Răzvan Theodorescu

Cu prea puține excepții, la conducerea TVR au fost numite persoane al căror singur merit a fost devotamentul față de partidul care le-a propus. Unii dintre cei puși acolo, slugoși, dar cel puțin inteligenți, alții – și slugoși, și proști. Dar mai ales nepricepuți în ale televiziunii. Cei inteligenți, dacă n-au fost în stare să facă bine TVR-ului, cel puțin nu i-au făcut rău. La noi e și ăsta un merit. Proștii, în schimb, au lăsat urme adînci pe drumul […]

Academia Română și-a clădit în Epoca de Aur, din același metal nobil, dinții de manelist. Cu Elena Ceaușescu îngroșîndu-i rîndurile și obrazul, acest templu în care slujiseră marii preoți ai culturii române s-a consacrat imposturii, adoptînd cultul carierismului și al lingușelii, întretăiat, doar uneori, de o ardere curată. După 1989, Academia Română nu s-a scuturat nici de păduchii Lenuței Briceag, nici de codoșii universitari ai vechiului regim și a continuat să acorde nimbul nemuririi aceluiași gen de fete oportuniste tăvălite […]

Numai la noi se putea ca-n loc ca unul de teapa lui Vanghelie să citeze din academicianul Răzvan Theodorescu, academicianul să-l citeze pe Vanghelie. Și nu cu oroare. Nici măcar cu ironie. Cu profundă admirație! Fiindcă primarul urmărit penal a zis că în țara asta, dacă nu ești suspect, nu te bagă nimeni în seamă, asta i-a provocat delicii fostului senator și ministru al Culturii. Gîndirea lui Vanghelie, de fost locatar în arestul preventiv de la Rahova, acuzat de uriașe […]

Ce om de cultură! Ce poet! Ce gazetar! Ce patriot! Ce politician inteligent! Ce om milos! Ce mare iubitor de cîini! Toate astea s-au spus și s-au scris despre Corneliu Vadim Tudor, după ce a murit. Și s-ar putea să-mi mai fi scăpat cîte ceva din turbinca laudelor nemăsurate care i-au fost aduse lui CVT, postum. Nu zic să se fi repezit la el, mort, toți cei pe care Vadim Tudor i-a insultat și i-a calomniat în România Mare, în […]

A trecut mai mult de un sfert de secol. Destul să se scurgă sîngele. Destul să se liniștească apele. Destul să se lase noroiul la… ba, pardon, contrar legilor naturii și ale bunului-simț, noroiul nu se lasă la fund. Noroiul a rămas de-atunci la suprafață. După atîta vreme, e greu să-i mai spui cuiva despre „Revoluție” și să-ți păstrezi o față serioasă. C-așa-s românii, ticăloși, iau totul la mișto. De exemplu, iau la mișto sfintele idealuri ale mișcării care l-a […]