Talibanii n-au miros

Vine un moment în viața fiecărui fundamentalist când începe să-i tremure mâna pe detonator și să se întrebe pentru ce naiba se mai aruncă în aer: pentru unicul și adevăratul dumnezeu, pentru profetul acestuia sau pentru virginele ce-l așteaptă ademenitoare pe divanul din Paradis? Iar în timp ce mâna tremurândă nu spune nici o poveste, dușmanii cauzei scapă cu viață, aducând grave prejudicii adevăratei religii, care este supușenia cu orice preț, în fața oricui se arată dispus să domine.

Cazul Marianei Rarinca, femeia care a stat 192 de zile în pușcărie pentru a fi mai apoi declarată nevinovată, este, acum, cauza unui astfel de tremur dubitativ. Fedaynii statului de drept, oameni de care căldurile de acum trei ani și-au bătut joc nemilos, făcându-i să vadă lovituri de stat acolo unde nu existau, stau posomorâți în cazarmă și nu știu în cine să tragă mai repede. Să se arunce toți asupra celei care a reușit, apărându-se singură, să strecoare o pietricică între roțile bine unse ale angrenajului sau să facă scut în jurul marilor preoți care oficiază în templul supunerii oarbe și totale?

Și, brusc, de sub nisipul fierbinte în care încearcă de ceva vreme să se ascundă, doar-doar nu i s-or mai vedea urmele de clanță de pe frunte, iese capul lui Dan Tăpălagă, stegarul cutezător care a înfipt drapelul talibanilor pe reduta bunului-simț, a luat prizonieră logica și o torturează în închisorile secrete ale minții sale, încercând să o plieze pe interesele superioare cărora li se închină de dimineață până seara.

Iar interesul superior de anul acesta este „Justiția”. Ea trebuie apărată, trebuie smulsă din mâinile încătușate ale politicienilor, trebuie pusă pe piedestal, iar toate scările care duc acolo trebuie dărâmate peste cei care urcă în căutarea dreptății. Pentru asta, Dan Tăpălagă are și o soluție: cazuri ca acela al Marianei Rarinca nu trebuie să se mai întâmple. Cum? Păi, e simplu: dacă a avut loc o arestare preventivă, judecătorii, indiferent de instanță, ar trebui să accepte că omul arestat preventiv este vinovat. Pentru că „arestările urmate de achitări nu arată bine deloc, iar dacă se înmulțesc credibilitatea justiției va avea mult de suferit”. E clar? Arestările nu trebuie urmate de achitări, ci de condamnări. Aici nu mai vorbim despre probe, despre procese corecte, despre prezumția de nevinovăție. E ceva mult mai mare în joc, zice Tăpălagă, iar acest ceva mai mare este imaginea Justiției. Aceasta nu poate fi atinsă de idei precum dreptate, egalitate în drepturi și egalitate în fața legii. Din momentul în care un procuror a decis reținerea pentru 24 de ore și a decis arestarea ta preventivă, ia-ți gândul că vei mai scăpa de condamnare. Imaginea și credibilitatea Justiției sunt mult mai importante decât Justiția însăși.

Practic, acești extremiști triști au luat ostatică ideea de justiție și, pentru a băga groaza în noi, i-au tăiat beregata și au postat filmulețul pe YouTube. Singura diferență dintre ISIS și apărătorii decerebrați ai sistemului de forță din justiție e că ăștia din urmă nu-și acoperă chipul. Dacă ar avea olecuță de rușine ar face-o, și-ar acoperi fața, pentru a-și salva măcar familiile de disprețul public. O cagulă bine folosită le-ar scuti mamele de privirile alea mustrătoare care par a spune: „Bă, da’ ticălos copil ai mai crescut!”. De ce, atunci, nu se acoperă? Nu pentru că sunt curajoși, ci pentru că, mult mai simplu, dacă nu-și arată chipul schimonosit de ură, n-o să știe stăpânul pe cine trebuie să plătească.