Mă întreb la modul foarte serios cum a fost aprobat filmul ăsta. Inițial mă gîndeam că scena n-ar putea decurge decît așa:
–Deci, big Hollywood boss, avem o idee de milioane! Facem un film despre curse ilegale de mașini în care mor oameni!
– Faceți Rebel fără cauză din anii '50?
– Nu, ăsta e profund original, fiți atent, deci băgăm niște curse cu morți, dar premiul merită, pentru că e un pariu, și-o răzbunare, și chestii!
– Deci faceți Smokey and the bandit din anii '80? Sper că-l faceți pe primul, că al doilea dădea în gropi de prost ce era.
– Nu, șefu’, deci avem mașini noi și super-viteză, și cetățeni care au devenit actori pentru că au cîștigat un concurs local de imitatori de cizme.
– Păi, spuneți, mă, băieți, așa, izbucni fericit tartorul, deci faceți următorul Fast & Furious 7, porcăria aia care iese la anul!
Și uite-așa, printr-o vagă neînțelegere, proiectul a fost aprobat, banii s-au livrat și mașinile s-au aglomerat pe pistă, întru disperarea regizorului care urla "Motor!" și toți își porneau fierătaniile.
Dar să începem pe un ton optimist. Eroinul principal e Tobey Marshall (Aaron Paul), un soi de vedetă locală pe care soarta vitregă și scenaristul mașter îl împing într-o cursă ilegală cu antagonistul Dino Brewster (Dominic Cooper), terminată cu un mic accident fatal pentru un personaj nesemnificativ și, prin urmare, cu pîrnaie pentru nevinovat. De-aici e simplu: eroinul pierde cursa, pierde miza, pierde prietena, totul în favoarea nesimțitului pe care știi că finalul îl va pedepsi mai rău ca într-o plenară tovărășească împotriva elementelor descompuse. Pardon, decadente, că descompus e doar amărîtul ăla mort în debut.
Dar nu-i nimic: iese omul de la pahaus, se cocoșează sub datorii și, evident, decide că singura ieșire din buclucul în care s-a băgat cu accelerația la blană e, și mai evident, altă cursă ilegală. Tot contra cetățeanului sinistru de la început.
Din fericire, el nu e singur. Zîna cea bună, crăiasa furnicilor, crăiasa albinelor și alte creaturi la fel de feminine s-au combinat la grămadă sub forma Juliei Maddon (Imogen Poots), cetățeancă dornică să-l ajute să-și obțină succesul și răzbunarea pentru că… dar cui îi mai pasă? Important e că amîndoi taie America de-a latul pentru a se înscrie la noua cursă, scapă din ghearele Poliției și dintre roțile henchman-ilor tocmiți de antagonist, umplu ecranul de scene de urmărire și, în final, au grijă ca binele să triumfe asupra răului din toate punctele de vedere. Și șoferistic, și moral, și amoros, și așa mai departe.
Bine, veți spune, dar cine te pune să fii atent la povestea unui film făcut pentru mintea unor inși care abia pot să articuleze "Pentru că automobile"? Reflex profesional, aș zice, sau poate pornirea firească a privitorului care, plictisit de cursele filmate plictisitor cu aromă de comă și de prestațiile actoricești cu aură de cămin cultural, caută cu disperare ceva care să-l țină în scaun.
M-am gîndit la asta multă vreme după genericul de final (foarte bine filmat și foarte dramatic – practic, material de Academy Awards dacă n-ar fi fost și partea aia cu mașini de mai devreme) și cred că singura soluție e asta: fiecare scaun să fie dotat cu centură de siguranță, închisă automat cînd încep reclamele și deschisă neapărat doar după ce se termină filmul.
Need for Speed. R.:Scott Waugh.Cu: Aaron Paul, Dominic Cooper, Imogen Poots.
