Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

TINA, ce faci, fată?

Zoom TINA, ce faci, fată?

There is no alternative! Nu există altă alternativă! Nu există alt mod de a face lucrurile. Sub acest slogan, prescurtat TINA, a guvernat Margaret Thatcher Regatul Unit din 1979 până în 1990. La ce nu există altă alternativă? La globalizare și la piețe cât mai nereglementate. Ele sunt calea spre bogăția națiunilor. Nu există altă cale. În 1990, când a plecat de la putere, Thatcher lăsa în urmă o Anglie mult mai inegală ca venituri, cu două recesiuni, cu mai mulți oameni în sărăcie. În 1979, 13,4% din populație se afla sub 60% din venitul mediu. În 1990, vorbim de  22,2% din populație sau, mai simplu, 12,2 milioane de englezi.

Să revenim la TINA. Nu e altă cale. Ce înseamnă globalizare? Păi, nu ce înseamnă în vorbe, ci ce înseamnă în fapte. Înseamnă companii care ajung să nu mai plătească taxe niciunde. Înseamnă o goană după piețe și mână de lucru tot mai ieftină. Vânătoare de piețe care se duc cu armate, cu războaie,cu embargouri.

Mai înseamnă o goană după resurse și după exploatarea acestor resurse cu orice costuri. Care sunt aceste costuri? Le vedem, poartă un singur nume: distrugerea planetei.

Ce înseamnă așa-zisa economie de piață – o economie doar cu numele liberă: înseamnă, pentru cei mai mulți dintre noi, cicluri economice în care se privatizează profiturile, iar pierderile sunt trecute la costuri sociale: șomaj, datorii ale statelor, austeritate.

Ce înseamnă biznis? Înseamnă „Dezvoltă-te sau mori“, profit an de an sau mori.

Asta înseamnă consum și iar consum, și consum și creștere la infinit. Ceea ce nu e doar de neconceput, ci e o prostie, o epocă a consumului cu orice preț.

Oare acest mod de a vedea lucrurile și-a pus amprenta și asupra democrației? Bineînțeles: lobby, legi făcute de bani și de companii, Eutyrox ținut în depozite pentru că trebuie exportat, nu dat oamenilor care ar putea s-o mierlească fără el, oameni politici și partide care pupă-n fund marile companii pentru că ele dau banii.

E totuși fucking trist cum ne înduioșăm că ne redescoperim solidaritatea, noi între noi, sărăkanii, îndatorații pe la bănci, și ne credem eroici punându-ne din nou speranțele în OM. Compunem cântece despre cum suntem înălțători, trecând cu vederea că ne dorim revenirea într-o lume care a distrus planeta, a exterminat animale, care te forțează să bagi în tine mizerii și boală și, neapărat, s-o faci pe credit. Și ni se pare nu doar normal, dar e și o logică în spate, ca cineva să aibă miliarde de dolari, iar altul să moară de foame la propriu.

E totuși fucking trist că ne canalizăm energiile în a ne arăta ce măreți suntem în durere, în loc să schimbăm rahatul care e lumea de azi, adică aia de mâine, aia relaxată.

Citeşte mai multe despre:

1 comentariu

  1. #1

    EXCELENT!

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

tn
Editoriale